Embassy Highlight

Totul se opreste in loc
de Gabriela Szabo

Gabriela Szabo bursts across the finish line for a victory in the 5,000-meter race at the 2000 Olympic Games in Sydney. She writes of the moment, "The sound of your breath is competing with the sound of your steps." (© AP Images/Doug Mills)

- RELATED INFO -

Press release: Atleta romanca medaliata cu aur la Olimpiada, povesteste experienta sa olimpica in eJournal USA eJournal USA: The Olympic Experience [ .PDF 9,001 Kb, April 2008, Requires Adobe Acrobat Reader ]

In calitate de participant la Jocurile Olimpice din 1996 si 2000, atleta romanca Gabriela Szabo a castigat o medalie de bronz, una de argint si una de aur – intreaga colectie, dupa cum spune unul dintre personalitatile invitate sa contribuie la aceasta editie speciala a publicatiei noastre. Acele cateva secunde dinaintea castigarii unei curse sunt de neuitat.

Intr-o cursa de 5.000 de metri incepi sa-ti numeri pasii doar pe ultimii 200 de metri. Este ca si cum totul in jur se opreste in loc, iar tu esti singura care se misca. Sunetul respiratiei concureaza cu cel al pasilor tai si nu mai vezi pe nimeni in jur. Dintr-o data, vezi totul in ceata. Este ca si cum ai realiza o fotografie si ai focaliza pe un singur obiect si pe nimic altceva. In acele ultime secunde din cursa, singurul obiect focalizat este linia de sosire.

Ultimii pasi din cursa nu fac parte din antrenamentul normal. Alergi pentru victorie si asta iti da puterea si viteza de a-ti atinge scopul.

Mi-ar placea sa pot spune ca nu simti niciun fel de durere. Dar nu pot. Totusi, este o durere amestecata. Te dor muschii, dar mintea ta se concentreza pe victorie. Te lupti cu aceste doua forte care se lupta prin tine. Dintr-o data, tot antrenamentul se justifica. Momentele in care iti fortezi corpul pana la limita nu mai par fara sens. Acele momente ti-au pregatit corpul pentru victorie!

Atunci cand cineva ma roaga sa descriu sentimentele pe care le-am incercat in timpul unei curse, mi-aduc aminte de Sydney, iar povestea mea devine povestea acelei curse de 5.000 de metri. A fost o cursa dura, chiar daca nu pot spune ca a fost mai dura decat altele. Poate faptul ca a fost un eveniment in cadrul Jocurilor Olimpice a facut ca acest moment sa fie special si, prin urmare, victoria a fost fantastica. Nu stiu daca am fost vreodata mai mandra ca sunt atleta si ca reprezint Romania. Turul de onoare al pistei, cu steagul pe umeri, a fost extraordinar! Si, dintr-o data, durerea ultimei sute de metri a disparut.

Alerg de la varsta de 13 ani. Am avut norocul sa il intalnesc pe Zsolt, antrenorul meu, care mai tarziu mi-a devenit sot, si am trait la fel efortul tuturor curselor. Asadar, am stiut, in sufletul meu, ca nu sunt singura in toate acele antrenamente in care imi fortam corpul mai mult si mai mult!

M-am retras din sport in 2004, pentru ca am considerat ca nu mai puteam sa-mi fortez corpul. Cu toate acestea, stiam ca am o responsabilitate fata de oamenii care s-au bucurat de victoriile mele ca atleta. Acum sunt Vicepresedintele Federatiei Romane de Atletism si am initiat o campanie sociala, „Sport pentru viata”, prin care incerc sa determin oamenii sa faca sport, sa alerge. De asemenea, petrec foarte mult timp vizitand diverse scoli, unde le povestesc copiilor despre beneficiile sportului si despre cat de distractiv este sa alergi.

Le spun tot ce am invatat eu in toti acei ani de atletism. Sportul m-a invatat sa imi stabilesc scopuri in viata si sa muncesc din greu sa le ating. Atletismul m-a invatat despre succes, iar Sydney a fost parte din acea lectie. Dar am aflat si ce inseamna esecul. Cu toate acestea, din fericire, am stiut ca atat dupa un succes, cat si dupa un esec, trebuie sa muncesti si mai mult decat inainte.

At the 2001 World Track and Field Championships, Szabo takes a victory lap with her national flag in hand after winning the gold medal in the 1,500 meters. (© AP Images/Amy Sancetta)

Sper sa pot transmite pasiunea mea pentru sport tuturor celor cu care ma intalnesc si cu care vorbesc. Este foarte placut sa vezi cum descopera sportul si placerea de a face sport. Imi plac, in mod deosebit, copiii si modul in care acestia vad sportul ca pe o joaca. Vreau sa ma asigur ca isi mentin aceasta parere – ca sportul este distractiv – astfel incat, atunci cand vor fi mari, sa nu renunte.

Iar daca doar un singur copil va deveni campion, atunci voi sti ca efortul meu va fi meritat!

back to top ^