Reports on Romania

Rapoartele privind practicile in domeniul drepturilor omului – 2008: Romania

<< back to 2008 reports

Biroul pentru Democratie, Drepturile Omului si Munca
Rapoartele privind practicile in domeniul drepturilor omului – 2008
25 februarie 2009

ROMANIA

Romania este o democratie constitutionala cu un sistem parlamentar multipartit si o populatie de aproximativ 21,4 milioane de locuitori. Parlamentul bicameral este constituit din Senat si Camera Deputatilor, iar reprezentantii din ambele camere sunt alesi prin vot popular. Alegerile din 2004, in urma carora Traian Basescu a devenit presedinte, si cele parlamentare din 2008 au fost considerate libere si corecte. Autoritatile civile au tinut fortele de securitate sub control.

In decursul anului, Guvernul s-a preocupat de solutionarea catorva probleme referitoare la incalcarea drepturilor omului; cu toate acestea, au existat in continuare abuzuri. Au fost semnalate din nou abuzuri ale ale politiei si jandarmeriei fata de detinuti si rom. Condiţiile din penitenciare au ramas deficitare. Sistemul juridic nu a beneficiat de încrederea publicului in capacitatea sa de a aplica legea in mod imparţial. Restricţiile in privinţa libertăţii de religie au continuat sa provoace o profunda ingrijorare, ca urmare a legii  restrictive si discriminatorii a cultelor. Ritmul procesului de retrocedare a ramas lent, iar guvernul nu a actionat in vederea retrocedarii bisericilor greco-catolice confiscate de guvernul comunist in 1948. Corupţia a ramas o problema larg raspindita, iar Comisia Europeana a continuat sa supravegheze evolutia eforturilor de reformare a sistemului judiciar si de combatere a coruptiei. Au fost semnalate, in continuare, cazuri de violenta impotriva si discriminare a femeilor, precum si lipsuri semnificative in domeniul protecţiei drepturilor copilului. Au fost traficate persoane in scopuri de exploatare sexuala, dar si de munca si cerşetorie forţata. Neglijarea si asistenta inadecvata acordate persoanelor cu dizabilitati au reprezentat o problema. Desi pe parcursul anului nu au fost raportate cazuri de violente de grup impotriva romilor, cazurile de discriminare a acestora au ramas numeroase. Homosexualii s-au confruntat, in continuare, cu discriminarea societăţii. Discriminarea persoanelor bolnave de HIV/SIDA (in special a copiilor) a fost o problema grava.

RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI

Secţiunea 1: Respectarea integritatii persoanei, inclusiv libertatea fata de:

a. Privarea arbitrara sau ilegala de viata

Nu au existat informatii privind asasinate comise de guvern sau de agenţii săi.

In anii precedenti, Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a afirmat ca politia a făcut uz excesiv de arme de foc in cazuri de infracţiuni minore. 

Presa a scris ca, in data de 20 mai 2008, un agent de politie l-a impuscat pe Vasile Manole, in varsta de 21 de ani, care impreuna cu alte doua persoane fura componente din cupru de la calea ferata din Cernavoda. Conform declaratiilor, cei trei barbati nu s-au oprit la cele doua focuri de avertisment ale agentului de politie. Procuratura din Constanta l-a anchetat pe agent pentru omor. 

Nu s-au inregistrat progrese in cazul lui Adrian Cobzaru, tânărul rom in vârstă de 22 de ani, împuşcat mortal de un agent de politie in Bucuresti, in 2006, in timpul unui presupus furt de bunuri.

b. Disparitii

Nu au existat informatii privind existenta unor cazuri de disparitii motivate politic.

c. Tortura si alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante

Constitutia si legislatia interzic astfel de practici; totusi, numeroase ONG-uri au semnalat cazuri de maltratare si abuzuri asupra detinutilor si romilor, in special prin uz excesiv de fortă si batai aplicate de politie. De asemenea, au existat informatii privind maltratarea copiilor cu dizabilitati abandonati in institutiile de stat si incarcerarea prelungita in cadrul orfelinatelor de stat pe motiv de indisciplina.

In multe cazuri de violenta a politiei asupra romilor, politia a sustinut ca a făcut uz de forta in legitima aparare, ca reactie la presupusa ostilitate a comunitatilor rome din timpul raidurilor intreprinse de politie in cautarea de infractori. Centrul Romilor pentru Interventie Sociala si Studii (Romani CRISS) si alte ONG-uri au sustinut, in continuare, ca politia a facut uz excesiv de forţa impotriva romilor si i-a supus la tratamente brutale si hartuire.

APADOR-CH a semnalat cazuri de presupusa violenta a politiei. In data de 12 aprilie, Petre Cosmin Angelina a fost dus la sectia de politie din Campulung Muscel dupa ce i-a intrebat pe doi politisti de ce vor sa-i vada cartea de identitate. Aparent, cei doi politisti l-au batut, dar nu au adus nicio acuzatie impotriva sa, nici nu i-au cerut sa dea o declaratie si l-au lasat sa plece o ora mai tarziu. Angelina a depus o plangere impotriva politiei la Procuratura.

In dimineata zilei de 23 mai, trupele speciale ale politiei din Satu Mare au intrat cu forta in locuinta unui barbat rom, l-au agresat si l-au dus la sectia de politie unde au continuat sa-l agreseze pentru ca acesta a refuzat sa semneze declaratia dictata de un politist.

In data de 4 iulie, trupele speciale ale politiei din Satu Mare au agresat fizic un cuplu de etnie roma si pe fiica minora a celor doi. Politistii i-au dus la sectie si i-au batut ca urmare a unui conflict al acestora cu un vecin.

Pe 30 august, in Bucuresti, un agent de circulatie l-a oprit pe Iulian Rafael Macoveanu si l-a intrebat ce avea in punga de plastic pe care o tinea in mana. Macoveanu avea 52 de pastile de metadona si reteta prescrisa de medic pentru substitutul de drog.  Politistul a sunat la sectie si au venit alti doi politisti care l-au brutalizat pe Macoveanu si i-au pus catusele. Dus la sediul politiei, acesta a fost batut, i s-au confiscat pastilele, a fost amendat pentru „scandal in loc public” si a fost eliberat fara a i se returna pastilele. Ulterior, politia a negat confiscarea pastilelor de metadona.

Pe parcursul anului, trei agenti de politie au fost anchetati pentru vatamare corporala cu intentie si vatamare corporala grava savarsite in exercitiul functiunii.

Nu s-au inregistrat progrese in cazul anchetelor politiei asupra raziilor trupelor speciale de interventie in comunitatile de romi din Liesti, judetul Galati (in aprilie 2007) si din Ciurea, judetul Iasi (in iulie 2007). Politia a sustinut ca raziile aveau ca scop arestarea unor infractori condamnati. In cursul raziilor, in localitatea Liesti, politistii au impuscat sapte persoane folosind gloante de cauciuc, iar in comuna Ciurea, trei persoane, dintre care doua minore. Potrivit rapoartelor politiei, reactiile violente ale romilor, i-au determinat pe politisti sa traga focuri de avertisment. Romii au sustinut ca la Liesti, politia a deschis focul asupra celor care iesisera din casa pentru a vedea ce se intampla. Familia uneia dintre victimele din Ciurea a depus plangere penala impotriva a doi ofiteri de politie si a sefului Inspectoratului de Politie Iasi.

In data de 19 septembrie, APADOR-CH a solicitat politiei sa urgenteze ancheta in cazul lectorului universitar Serban Marinescu, agresat de trei politisti in iunie 2007. Pana la sfarsitul anului 2008, nu s-au inregistrat progrese in acest caz.

Ancheta a ramas in acelasi stadiu si in cazul agresarii a doi tineri de catre un politist de la secţia de politie 22 din Bucureşti.

Plângerile penale ce reclamau abuzuri ale politiei se aflau in derulare in următoarele cazuri din 2006: cazul in care au fost implicaţi cinci romi din satul Gepiu, judeţul Bihor, plangerile depuse de cinci romi din satul Bontida, judeţul Cluj si cazul deschis de romii din Pata Rat, judeţul Cluj.

In martie, Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a gasit Romania vinovata de tratament inuman si degradat pe criterii rasiale in cazul unui tanar rom, Constantin Stoica, in varsta de 14 ani, la momentul incidentului. Politistii l-au agresat pe tanarul din satul Gulia, judetul Suceava. CEDO a decis de asemenea ca ancheta in cazul incidentului nu a fost efectuata corect si i-a acordat reclamantului daune in valoare de 15.000 de euro (aproximativ 21.000 USD).

In decembrie, CEDO a emis o hotarare in defavoarea Romaniei in cazul Vili Rupa. Statul roman a fost acuzat de tratament inuman si degradant, ineficienta anchetelor si incalcarea dreptului la un proces corect. Rupa a fost maltratat de catre politisti dupa arestarea din 1998 si a fost tinut in conditii degradante in sectiile de politie din Hunedoara si Deva. Conform hotararii CEDO, statul roman ar trebui sa plateasca daune morale in valoare de 30.000 euro (40.181 USD) si 11.374 euro (15.234 USD) cheltuieli de judecata.

ACCEPT si ONG-urile care lupta pentru drepturile lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor si transsexualilor s-au plans ca membri ai acestor comunitati au fost o tinta predilecta a hartuirii si actiunilor violente ale politiei.

Conditiile din inchisori si din centrele de detentie

Conditiile din inchisori au ramas dure si in majoritatea cazurilor sub standardele internationale. Totusi, autoritatile au imbunatatit conditiile existente in unele dintre inchisori.

La finele anului, 26.291 de persoane, dintre care 434 minori, se aflau in penitenciare sau centre de detentie pentru minori, in cadrul unui sistem cu o capacitate declarata de 34.299 locuri. Desi in principiu suprapopularea nu a reprezentat o problema grava, in unele dintre penitenciare, suprafata standard de 4 m² alocata unui prizonier, conform recomandarilor Comisiei de Prevenire a Torturii, nu a fost respectata.

Curatenia si igiena din inchisori nu au respectat standardele internationale. Nu au existat suficiente unitati medicale pentru ingrijirea tuturor deţinuţilor si a prizonierilor. Incalzirea centrala si apa calda nu au existat in cateva centre, iar incaperile au fost iluminate necorespunzator. In multe penitenciare, detinutii s-au plans de lipsa medicamentelor si accesul necorespunzator la tratamente medicale.

In iunie, reprezentantii APADOR-CH au vizitat Penitenciarul Jilava din Bucuresti si au semnalat faptul ca, in ciuda masurilor menite sa amelioreze conditiile de detentie, subsolul celei mai vechi dintre cladirile penitenciarului era inundat si plin de sobolani si gandaci. De asemenea, detinutii s-au plans de existenta paduchilor, cauzati de vechimea si descompunerea saltelelor.

APADOR-CH a atras atentia asupra faptului ca mesele din penitenciare nu ofereau minimul necesar de calorii, ca apa din unele penitenciare nu era potabila si ca accesul deţinuţilor la ingrijire medicala a fost ingradit de lipsa doctorilor. Potrivit unui ordin emis de Autoritatea Nationala a Penitenciarelor, intrat in vigoare in iulie 2007, doctorii din penitenciare au fost autorizati sa acorde ingrijiri numai deţinuţilor, nu si personalului din penitenciare si familiilor acestora. Totodata, APADOR-CH, ACCEPT si Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ) au semnalat si insuficienta activitatilor zilnice, a oportunitatilor de munca si a programelor educationale. Guvernul a continuat unele eforturi – inclusiv parteneriatele cu ONG-uri, in scopul imbunatatirii conditiilor dure si a prevenirii raspandirii virusului HIV si a tuberculozei.

Organizatiile de media si drepturile omului au semnalat faptul ca abuzarea detinutilor de catre autoritati si de catre alti detinuti a continuat sa reprezinte o problema. Potrivit mass-mediei, au existat numeroase cazuri de agresiune si purtare abuziva comise de detinuti, pe care personalul din penitenciare a incercat sa le treaca sub tacere. Pe parcursul anului mass-media a semnalat asemenea cazuri in penitenciarele din Vaslui, Galati si Poarta Alba. 

Vizita facuta de reprezentantii APADOR-CH si cei ai CRJ la penitenciarul din Aiud, in 24 iunie, a scos la iveala proasta calitate a hranei, conditiile igienice precare din zonele de detentie, absenta ingrijirii medicale corespunzatoare si lipsa de informare a detinutilor cu privire la programele educationale disponibile in detentie. Vizita neanuntata a Ministrului Justitiei din martie 2007 a dus la descoperirea acelorasi lipsuri si la demiterea directorului penitenciarului.

Nu s-au înregistrat progrese in cazul decesului unui detinut in spitalul Penitenciarului Rahova, survenit in 2007, deces in care, conform APADOR-CH, neglijenta medicala ar fi jucat un rol.

APADOR-CH a continuat sa ceara stabilirea unei comisii medicale mixte, alcatuite din reprezentanti ai ministerelor justitiei si sanatatii, pentru a ancheta cauzele deceselor din penitenciare. Practica desemnarii anumitor detinuti drept “reprezentanti ai celulelor” – desemnare care le acorda acestora privilegii speciale de care nu se bucura restul detinutilor – a fost criticata in mod repetat de organizatii nationale si internationale.

Potrivit APADOR-CH, practica clasificarii anumitor detinuti drept “periculosi” a continuat sa reprezinte o problema, in absenta unor standarde clare privind astfel de clasificari. Detinutii caracterizati drept “periculosi” au fost supusi anumitor restrictii care nu li se impuneau si restului detinutilor si nu aveau dreptul la recurs in acest sens. De asemenea, ONG-urile au criticat practica supunerii detinutilor la pedepse multiple pentru o singura abatere.

APADOR-CH a criticat si conditiile din centrele de detentie ale politiei, remarcind conditiile sanitare precare, lipsa luminii naturale si absenta activitatilor pentru cei incarcerati.

Numeroase aresturi ale politiei si unele penitenciare nu au asigurat confidentialitatea discutiilor dintre detinuti sau persoanele retinute si avocatii acestora, personal sau telefonic.

Spre deosebire de anii precedenti, nu au fost raportate cazuri de incarcerare a minorilor in celule impreuna cu adulti sau a detinutilor aflati in asteptarea proceselor impreuna cu persoane care au primit condamnari.

Guvernul a permis vizitarea penitenciarelor de catre observatorii pe probleme de drepturile omului, de catre oficialii guvernelor altor state si de catre reprezentantii presei, astfel de vizite avand loc in decursul anului.

Dispozitiile legale privind asistenta religioasa in penitenciare au permis accesul nerestrictionat al tuturor grupurilor religioase in penitenciare. Preotii ortodocsi un au mai participat la intalnirile dintre reprezentantii altor culte si detinuti.

d.         Arestul si detentia arbitrare

Constitutia si legislatia interzic arestul si detentia arbitrare, iar guvernul a respectat, in general, aceste interdictii.

Rolul aparatului de politie si securitate

Ministerul Internelor si Reformei Administrative comanda politia si jandarmeria, precum si politia de frontiera, Biroul pentru Imigrare, Directia Generala de Informatii si Protectie Interna – care coordoneaza strangerea de informatii despre crima organizata si coruptie –, Directoratul General Anticoruptie si Grupul Special de Protectie si Interventie. Agentia nationala de politie este reprezentata de Inspectoratul General al Politiei Romane, care este impartit in directii specializate, avand 42 de inspectorate pentru judete si municipiul Bucuresti. Serviciul Roman de Informatii se ocupa, de asemenea, de strangerea de informatii referitoare la cazurile majore de crima organizata, la marile infractiuni economice si la coruptie.

Desi in general, politia a respectat legea si procedurile interne, coruptia in randul politiei a reprezentat, in continuare una dintre principalele cauze ale lipsei de respect a cetatenilor fata de politie si ale lipsei autoritatii politiei. Salariile mici, uneori neplatite la timp, au contribuit la inclinatia unora dintre oficialii responsabili cu aplicarea legii de a lua mita. Cazurile de coruptie la nivel inalt au fost deferite Directiei Nationale Anti-Coruptie, care a continuat sa promoveze linia telefonica anti-coruptie, pentru a genera urmarirea penala in cazuri de coruptie in randul politiei. In acest scop, in intreaga tara au fost instalate 8.000 de panouri de promovare.

Nepedepsirea politistilor a ramas o problema. Plangerile impotriva politistilor au fost analizate de comitetele interne de disciplina din cadrul sectiilor in care lucreaza politistii respectivi. In cursul anului 54 de politisti au fost pusi sub acuzare, 44 pentru mita si trafic de influenta, iar 10 pentru abuz in serviciu.

Reforma politiei a continuat pe parcursul anului. Cu sprijinul agentiilor de aplicare a legii din alte tari, guvernul a organizat ateliere de pregatire pe teme precum drepturile omului si tratamentul corespunzator al suspectilor. Politia a angajat un numar mai mare de femei si reprezentanti ai minoritatilor. Potrivit statisticilor politiei, in luna ianuarie existau 5.255 de agenti de politie femei, reprezentand peste 10,4% din totalul fortelor de politie, si 176 de agenti romi. In cursul anului a fost implementat un program menit sa imbunatateasca relatiile si sa promoveze cooperarea dintre politie si minoritatile etnice. De asemenea, politia a folosit mediatori romi care sa faciliteze comunicarea dintre romi si autoritati si sa ofere asistenta in situatiile de criza.

Arestul si detentia

Legea prevede ca doar judecatorii pot emite mandate de arestare si perchezitie; in general, guvernul a respectat, aceasta dispozitie in practica. Legea cere autoritatilor ca, la momentul arestarii, sa ii informeze pe cei arestati ce acuzatii li se aduc si ce drepturi legale au. Politia trebuie sa le explice detinutilor ce drepturi au, in limba pe care acestia o inteleg, inainte de a obtine o declaratie. Detinutii trebuie adusi in fata justitiei in termen de 24 de ore de la arestare. Conform legii, instantele judecatoresti pot decide judecarea in stare de libertate.  Exista, de asemenea, un sistem de eliberare pe cautiune; cu toate acestea, in practica, acesta este rar folosit. Detinutii au dreptul la asistenta juridica si, in general, acestia au avut acces rapid la asistenta juridica si la familiile lor. Detinutii cu o situatie materiala precara au beneficiat de asistenta juridica din oficiu.

Legea permite politiei sa conduca la sectie orice persoana care pune in pericol alte persoane sau linistea publica. Au existat acuzatii conform carora politia foloseste adeseori aceasta prevedere pentru a retine persoane timp de pana la 24 de ore. APADOR-CH a criticat in repetate randuri aceasta prevedere, sustinand ca permite abuzurile. ONG-urile care se ocupa de drepturile omului s-au plans ca autoritatile au putut asculta, in mod frecvent, discutiile dintre detinutii si avocatii acestora, in aresturile politiei.

In functie de caz, un judecator poate emite un mandat de arestare preventiva pe perioada de pana la 30 de zile. Instanta poate extinde aceste termene; totusi, perioada de arestare preventiva nu poate depasi 180 de zile. Instantele judecatoresti si procurorii pot fi trasi la raspundere pentru masuri nejustificate, ilegale sau abuzive.

Amnistia

In luna februarie, Presedintele Basescu a gratiat cinci persoane pe motive medicale si de varsta. Pe 3 iulie, presedintele a semnat un decret de gratiere a unei femei din motive umanitare.

e. Refuzul unui proces public corect

Constitutia prevede un sistem judiciar independent si, in general, guvernul a respectat independenta sistemului judiciar. Cu toate acestea, sistemul juridic nu a beneficiat de increderea publicului in ceea ce priveste tragerea la raspundere a judecatorilor si faptul ca acestia nu deservesc interese politice sau financiare. In randul opiniei publice, a existat perceptia larg raspandita ca sistemul juridic este corupt, incet si adesea incorect.

Legea stabileste un sistem judiciar pe patru nivele institutionale: instanta inferioara (judecatorie), instanta intermediara (tribunale), curtea de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie. Exista o Curte Constitutionala separata, alcatuita din noua membri care au un mandat de noua ani, fara posibilitatea de prelungire. Presedintele, Senatul si Camera Deputatilor numesc fiecare cate trei dintre membri. Curtea Constitutionala valideaza rezultatele alegerilor si ia decizii privind constitutionalitatea legilor, tratatelor, ordonantelor si regulamentelor interne ale Parlamentului. Pe langa fiecare instanta functioneaza un parchet. Stabilirea jurisdictiei initiale intr-un caz se face in functie de natura infractiunii si de functia ocupata de inculpat in cadrul administratiei publice. Potrivit raportului facut public de Comisia Europeana in luna iulie, „Reforma sistemului judiciar avanseaza, dar progresele sunt inegale”. Comisia a criticat de asemenea „inconsecventele prezente in jurisprudenta instantelor superioare”.

In decursul anului, ONG-urile si oficialii au criticat frecvent sistemul juridic. Una dintre cauze a fost esecul organismului de supraveghere a sistemului judiciar, Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), in ceea ce priveste elaborarea de proceduri pentru solutionarea potentialelor conflicte de interese in randul membrilor. Practica CSM de a delega magistrati in functii non-juridice si de a-i numi in cadrul diferitelor agentii guvernamentale a contribuit totodata la diminuarea numarului deja insuficient de angajati din tribunale si parchete. Procurorul general a criticat Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru ca retrimite, in mod frecvent, cazurile la procurori pentru anchetare suplimentara, in loc sa decida in cazurile respective asa cum sunt ele prezentate. Astfel de solicitari de anchetare suplimentara au contribuit la amanari frecvente ale procedurilor in instanta, crescand astfel posibilitatea de influenta din partea politicului. De asemenea, criticii si-au exprimat ingrijorarea privind lipsa impartialitatii juridice, deoarece unii parlamentari au continuat sa profeseze in calitate de avocati ai apararii, atat personal, cat si prin asociatii lor de la firmele de avocatura.

CEDO a dat decizii impotriva Romaniei pentru incalcarea dreptului la un proces corect, cea mai recenta fiind cea din data de 16 decembrie, in cazul lui Vili Rupa.

Procedurile de judecata

Procesele sunt deschise publicului. Legea nu prevede judecarea proceselor cu jurati. Legea prevede dreptul la asistenta juridica si la prezumtia de nevinovatie pana la emiterea hotararii finale de catre un tribunal. Legea cere guvernului sa puna la dispozitie un avocat pentru minorii implicati in cazuri penale; in practica, asociatiile barourilor locale au pus la dispozitie avocati celor fara posibilitati materiale, costurile fiind rambursate de catre Ministerul Justitiei. Inculpatii au dreptul de a fi prezenti la proces, de a consulta un avocat in mod corespunzator, de a confrunta sau interoga martorii partii adverse, de a avea la dispozitie un interpret si de a aduce martori si probe in favoarea lor. Inculpatii si avocatii acestora au acces la probele detinute de guvern care sunt relevante pentru cazurile respective. Atat reclamantii, cat si inculpatii, au dreptul de a face recurs.

Legea prevede ca anchetarea infractiunilor comise de angajati ai politiei si penitenciarelor sa face de catre procurori civili. Procurorii militari au continuat sa se ocupe de cazuri militare privind „securitatea nationala”. Alte cazuri legate de „securitatea nationala”, dar care nu erau de natura militara, au fost judecate de procurorii civili. Infractiunile comise de jandarmi au ramas, in continuare, sub jurisdictie militara. In anii precedenti, grupurile nationale si internationale specializate pe problema drepturilor omului au criticat modul in care s-au judecat cazurile in tribunalele militare, sustinand ca anchetele procurorilor militari au fost nejustificat de lungi, partinitoare si adeseori neconcludente. Unii avocati au sustinut ca aceste anchete doar au discreditat reputatia clientilor lor, in loc sa le stabileasca responsabilitatea pentru vreo ilegalitate reala.

Prizonierii si detinutii politici

Nu au existat informatii referitoare la existenta prizonierilor sau detinutilor politici.

Proceduri si solutii juridice civile

Tribunalele civile au functionat in fiecare jurisdictie din tara. Tribunalele civile nu folosesc jurii si functioneaza in mod asemanator tribunalelor penale. Victimele infractiunilor penale pot cere daune civile fie in tribunale civile, fie in tribunale penale, dupa cum doresc. Acest lucru poate avea drept rezultat un proces combinat civil/penal care sa rezolve toate chestiunile care decurg din cazul penal. Tribunalele civile sunt gestionate de Ministerul Justitiei, iar magistratii intra in competenta CSM. Tribunalele civile au acelasi nivel de independenta juridica ca tribunalele penale.

In unele cazuri, reclamantii au intampinat dificultati privind aplicarea verdictelor civile, deoarece procedura de aplicare a hotararilor judecatoresti a fost nepractica si a condus la amanari.

Au fost platite daune administrative si judiciare pentru incalcarea drepturilor civile de catre agentiile guvernamentale.

Retrocedarea proprietatilor

Legislatia permite retrocedarea proprietatilor si stabileste amenzi pentru oficialii care obstructioneaza acest proces. Legea prevede  un Fond  Proprietatea in valoare de  aproximativ 14 miliarde RON (circa 4,2 miliarde USD) pentru compensarea celor ale caror proprietati nu pot fi retrocedate in natura. Cu toate acestea, fondul nu a fost inca listat la bursa. In iunie 2007, guvernul a adoptat o ordonanta care prevede plati in bani lichizi in locul retrocedarilor, in valoare de maxim 500.000 RON (177.000 USD), esalonati pe o perioada de doi ani. Cererile pentru sume mai mari vor fi platite prin actiuni la Fondul Proprietatea. Procesul de retrocedare s-a desfasurat in continuare foarte lent in decursul anului si cele mai multe dintre cazurile de retrocedare au ramas nesolutionate.

Organizatiile fostilor proprietari au afirmat, in continuare, ca inertia a impiedicat retrocedarea proprietatilor la nivel local. In unele cazuri, autoritatile locale au continuat sa amane sau sa refuze sa furnizeze documentatia necesara fostilor proprietari care depuneau cereri de retrocedare. De asemenea, acestea au refuzat sa cedeze proprietati retrocedate care prezentau interes pentru autoritatile municipale sau judetene.

CEDO a decis in favoarea fostilor proprietari in numeroase cazuri de retrocedare, acestea reprezentand majoritatea plangerilor adresate CEDO din Romania. Numarul plangerilor a scazut in cursul anului, pentru ca statul a ajuns la intelegeri amiabile in 60 de cazuri in care fostii proprietari ar fi avut castig de cauza. In luna septembrie, CEDO a dat castig de cauza unui fost proprietar, Gheorghe State Viasu, care, dupa ani de procese si obtinerea a doua sentinte definitive, a decedat inainte de a-i fi restituita proprietatea sau de a primi vreo compensatie. La finalul anului, la CEDO se aflau pe rol peste 100 de cazuri de retrocedare impotriva Romaniei.

Din cele 201.750 de cereri depuse pentru retrocedarea cladirilor, 110.481 au fost solutionate, 39.871 fiind respinse; in 7.172 de cazuri au fost aplicate masuri combinate (retrocedarea in natura si compensatii in actiuni la Fondul Proprietatea sau bunuri ori servicii oferite de detinatorul actual al imobilului); 47.076 cazuri au fost eligibile pentru compensare prin echivalent, iar 16.362 cereri au fost solutionate prin retrocedarea proprietatilor in natura.

Au existat numeroase dispute asupra bisericilor pe care Biserica Ortodoxa Romana nu le-a retrocedat Bisericii Greco-Catolice in ciuda hotararilor judecatoresti in acest sens.

f. Amestecul arbitrar in viata privata, familie, locuinta sau corespondenta

Constitutia interzice astfel de actiuni, iar guvernul a respectat, in general, aceste interdictii. Cu toate acestea, exista perceptia raspandita ca se practica interceptari ilegale.

Legea permite interceptarea electronica, atat in cazurile penale, cat si in scopuri referitoare la securitatea nationala. Pentru interceptare este necesara emiterea unui mandat, in baza cererii venite din partea procurorului care ancheteaza cazul. In situatii exceptionale, cand intarzierile cauzate de demersurile necesare pentru obtinerea mandatului de la judecator ar afecta ancheta penala, procurorii pot initia interceptarea fara mandat judiciar. Cu toate acestea, ulterior inceperii acestei proceduri, trebuie depusa o cerere de autorizare in termen de 48 de ore. Unele ONG-uri care se ocupa  de drepturile omului au semnalat faptul ca, in baza legii referitoare la securitatea nationala, un procuror poate autoriza emiterea unui mandat pentru o perioada initiala de sase luni, care poate fi extinsa pe o perioada nelimitata in intervale de cate trei luni, fara aprobare judiciara. Au existat informatii privind interceptari electronice folosite in afara acestor parametri legali.

In data de 16 octombrie, Curtea Constitutionala a hotarat ca legile referitoare la securitatea nationala si protejarea informatiilor clasificate sunt constitutionale. Procesul dintre omul de afaceri Dinu Patriciu si Serviciul Roman de Informatii (SRI) a fost reluat la Curtea de Apel Bucuresti. In mai 2007, Tribunalul Bucuresti a ordonat SRI sa-i plateasca lui Dinu Patriciu compensatii in valoare de 50.000 lei (aproximativ 17.700 USD) pentru interceptarea ilegala a convorbirilor acestuia. Atat SRI, cat si Dinu Patriciu au facut apel.Potrivit Romani CRISS si relatarilor mass-mediei, de-a lungul anului au continuat sa aiba loc evacuari ale  membrilor comunitatii rome, atat in Bucuresti, Craiova, Targu Mures, Cluj, cat si in alte localitati.

Plangerile penale depuse de Romani CRISS si familiile de romi, ale caror case dintr-o suburbie a Bucurestiului, Chitila, au fost demolate in 2006, au ramas in curs de solutionare; casele fusesera ridicate ilegal pe domeniul public.

Cei 250 de romi evacuati din casele lor in Piatra Neamt, in 2006, nu s-au putut intoarce in case. Acestia fusesera evacuati in urma unei decizii a primarului localitatii de a efectua reparatii la blocul in care locuiau. Pana la finele anului, nu aparuse nicio informatie noua in acest caz.

Nu au aparut informatii noi in cazul evacuarii fortate si stramutarii unui numar de 140 de romi, in anul 2004, intr-o zona periculoasa in vecinatatea unui centru de epurare a apei de catre vice-primarul din Miercurea-Ciuc. Romii nu au avut la dispozitie alte locuinte si au continuat sa locuiasca in acea zona.

Sectiunea 2. Respectarea libertatilor civile, incluzand:

a. Libertatea de expresie si libertatea presei

Legislatia asigura libertatea de expresie si libertatea presei, iar guvernul a respectat, in general, aceste drepturi in practica. Jurnalistii si persoanele fizice au putut sa critice autoritatile guvernamentale, inclusiv pe cele de la nivel inalt. Au existat cazuri izolate in care autoritatile au intimidat sau au cenzurat presa, sau in care au atacat jurnalisti.

Legislatia care restrictioneaza libertatea de expresie a continuat sa provoace ingrijorare in randul presei si al ONG-urilor. Legea prevede pedepse penale pentru „insulta si defaimare”. Defaimarea insemnelor statului (stema, drapelul sau imnul national) este o infractiune ce se pedepseste cu inchisoarea; in cursul anului nu au existat urmariri penale sau condamnari in baza acestei prevederi.

Presa independenta a fost activa si a exprimat o varietate de opinii fara restrictii. Cu toate acestea, politicienii si alte persoane cu legaturi stranse cu diversi politicieni si grupari politice fie detineau, fie controlau, direct sau indirect, numeroase mijloace de presa din provincie, iar stirile si tonul editorial al acestor mijloace de informare au reflectat, in mod frecvent, opiniile proprietarilor. Tendinta de concentrare a mijloacelor de stiri nationale in mainile unui numar restrans de oameni de afaceri bogati a continuat, prin cumpararea unor mijloace de informare si prin infiintarea altora.

In decursul anului, au existat cateva cazuri in care membri ai publicului au insultat, agresat si hartuit jurnalisti. Autoritatile publice si politicienii au fost implicatii de cateva cazuri de hartuire.

In data de 9 ianuarie, televiziunea publica, TVR, a retras de la difuzare un reportaj despre presupusa interventie a senatorului Partidului National Liberal (PNL), Norica Nicolai la Administratia Nationala a Penitenciarelor, in scopul de a-i asigura o slujba nepoatei sale, desi editorii au semnalat faptul ca subiectul era de interes national. Ca urmare, jurnalistul si editorul Radu Gafta si-a dat demisia si a acuzat conducerea TVR de cenzurarea mai multor anchete. In 2007, Gafta sustinuse difuzarea unei casete de supraveghere care prezenta schimbul intr-un caz de mita in care erau implicati doi fosti ministri. Dupa difuzarea casetei la principala emisiune de stiri a zilei, Gafta a fost mutat la o emisiune de stiri mai putin importanta.

In data de 20 februarie, Tribunalul Timis l-a condamnat pe primarul Timisoarei, Gheorghe Ciuhandu, la plata unor daune morale pentru ridicarea abuziva a acreditarii lui Malin Bot, pe atunci reporter la cotidianul Evenimentul zilei si pentru ca a ordonat politiei sa-l impiedice pe acesta sa intre in clarirea primariei.  

Potrivit relatarilor mass-mediei, pe 12 martie, Mihai Braha, reporter la saptamanalul Ziarul Tau, din Vrancea, a fost agresat de o persoana care facea subiectul unuia dintre articolele sale. Braha scrisese ca respectiva persoana obtinuse in mod ilegal o casa de la autoritatile orasului Marasesti.

Pe 11 aprilie, bodyguarzii lui Corneliu Vadim Tudor, conducatorul Partidului Romania Mare (PRM), ar fi confiscate un aparat de fotografiat de la fotograful unui ziar, aparat pe care l-au returnat mai tarziu, dupa ce au sters toate fotografiile. Fotograful il surprinsese pe Tudor si alti doi politicieni iesind dintr-un restaurant. Un reporter a declarat ca Tudor i-a agresat verbal pe reprezentantii mass-mediei si, atunci cand unul dintre ei a incercat sa sune la politie, i-a smuls telefonul din mana.

La sfarsitul lunii aprilie, Liviu Dragnea, membru al Partidului Social Democrat (PSD) si la acel moment presedinte al Consiliului Judetean Teleorman, a cerut tribunalului civil din Alexandria sa interzica distribuirea cotidianului Gazeta de Sud Est pana la incheierea campaniei electorale locale, pe motiv ca ziarul a publicat afirmatii false despre el. Curtea i-a respins cererea.

In mai, senatorul PSD Adrian Paunescu, l-a insultat public pe Cristian Patrasconiu, reporter la Cotidianul, inainte si dupa ce acesta a publicat o scrisoare laudativa adresata de Paunescu dictatorului Nicolae Ceausescu. Mass-media locala a relatat ca Paunescu a folosit cuvinte precum „dobitoc”, „porc”, „mizerabil” si„bestie”.

Pe 30 mai, Robert Mihailescu, seful Departamentului Stiri Interne al agentiei de stiri detinute de guvern, Rompres (acum numita Agerpress), a fost suspendat din functie ca urmare a acuzatiilor publice de cenzura indreptate impotriva conducerii Rompress. Mihailescu si reporterul Ovidiu Barbulescu plecasera de la agentia de stiri, sustinand ca stirile despre anumiti politicieni candidati la alegerile locale fusesera eliminate. Mihailescu a intentat proces impotriva conducerii Rompres.

In iunie, jurnalistul de investigatie Mihai Munteanu de la cotidianul Evenimentul Zilei a primit amenintari cu moartea de la persoane necunoscute, in urma dezvaluirilor despre tranzactii cu arme si presupusa infiltrare a Rusiei in industria de aparare a tarii.

In iunie, Tribunalul din Constanta i-a dat castig de cauza primarului Radu Mazare in procesul civil impotriva jurnalistei Feri Predescu, care l-a acuzat de legaturi cu mafia locala. Instanta a obligat-o pe Predescu, la momentul respectiv corespondent local pentru TVR si Evenimentul Zilei, sa-i plateasca daune lui Mazare si sa-si ceara scuze in mod public intr-un ziar national sau local. La sfarsitul lunii noiembrie, Curtea de Apel Constanta a sustinut decizia instantei. Agentia de Monitorizare a Presei Active-Watch a condamnat decizia instantei. Secretarul general al organizatiei Reporteri fara frontiere, jurnalisti din presa locala si activisti au semnat o scrisoare de sustinere pentru Predescu.

Pe 12 noiembrie, in Baia Mare, trei persoane neidentificate i-au agresat pe Ioan Romeo Rosiianu, redactor-sef al saptamanalului Necenzurat si producator la Axa TV Transilvania si pe Claudiu Florescu, producator la acelasi post de televiziune. Aparent, agresorii le-au spus celor doi ca vor fi ucisi daca nu inceteaza articolele. Rosiianu, care anterior publicase articole despre legaturile primarului local cu oameni de afaceri controversati, precum si despre modul in care autoritatile locale au ascuns activitatile financiare ilegale, a primit de asemenea numeroase telefoane de amenintare. Reprezentanti ai politiei si procuraturii ar fi facut presiuni asupra postului de televiziune pentru ca Rosiianu sa fie concediat, ceea ce s-a si intamplat.

Laszlo Kallai, reporterul cotidianului Ziua, care anchetase activitatile de spalare a banilor si operatiunile imobiliare in care era implicat Vasile Muresan, seful serviciului Flagrant din Directia Generala de Informatii si Protectie Interna a MIRA din Baia Mare, a sustinut ca el si familia lui au fost amenintati de Muresan. In urma acestor amenintari, Kallai si-a parasit postul de la ziar.

Legea interzice negarea publica a Holocaustului. In februarie, Procuratura sectorului 3 al Bucurestiului a decis sa nu inceapa urmarirea penala in cazul unui profesor care a negat in repetate randuri existenta Holocaustului in Romania, atat in mass-media, cat si in cartile sale. Federatia Comunitatilor Evreiesti si un ONG evreiesc au depus o plangere penala impotriva lui in ianuarie 2007.

Legea cultelor include prevederi care interzic actele de „defaimare religioasa” si de „ofensa publica adusa simbolurilor religioase”. ONG-urile si CNCD si-au exprimat ingrijorarea ca legea ar putea afecta libertatea de expresie si de constiinta.

Libertatea pe Internet

Nu au existat restrictii guvernamentale privind accesul la Internet. Internetul a fost disponibil in intreaga tara, iar costurile au scazut datorita concurentei. Au existat Internet café-uri in intreaga tara.

Libertatea academica si evenimentele culturale

Nu au existat restrictii din partea guvernului referitoare la libertatea academica si la evenimentele culturale. In luna octombrie, deputatul Mihai Tudose i-a cerut primarului orasului Braila sa-l demita pe directorul unui teatru local, pentru ca ar fi permis punerea in scena a unei piese apreciate de critici care continea limbaj vulgar si actori sumar imbracati.  

b. Libertatea de intrunire si asociere pasnice

Libertatea de intrunire

Legea prevede libertatea de intrunire, iar guvernul a respectat, in general, acest drept. Legea stipuleaza ca cetatenii neinarmati se pot intruni in mod pasnic, dar prevede ca intalnirile nu trebuie sa impiedice desfasurarea altor activitati sociale sau economice si nu pot avea loc in apropierea unor centre cum ar fi spitale, aeroporturi sau unitati militare. Organizatorii intrunirilor publice trebuie sa ceara permisiunea primariei localitatii unde va avea loc intrunirea, in scris, cu trei zile inainte.

Libertatea de asociere

Constitutia prevede libertatea de asociere, iar guvernul a respectat, in general, acest drept in practica. Legea interzice ideologiile, organizatiile si simbolurile fasciste, comuniste, rasiste sau xenofobe (cum ar fi statuile criminalilor de razboi amplasate pe domeniul public). Partidele politice trebuie sa aiba cel putin 25.000 de membri pentru a avea statut legal, numar criticat de unele ONG-uri ca fiind prea mare.

c. Libertatea de religie

Constitutia si legislatia prevad libertatea de religie, iar guvernul a respectat, in general, acest drept in practica; cu toate acestea, au existat unele restrictii, iar unele grupuri religioase minoritare au continuat sa sustina, in mod credibil, ca autoritatile guvernamentale si clerul ortodox roman le-au impiedicat activitatile de prozelitism si au intervenit in alte activitati religioase derulate de acestea.

In baza prevederilor legii cultelor, guvernul a implementat un sistem discriminatoriu de recunoastere pe trei niveluri: „grupuri religioase”, „asociatii religioase” si „religii”. „Grupurile religioase” sunt grupuri de persoane care au aceeasi credinta, dar care nu primesc niciun sprijin de la stat sau scutiri de taxe. „Asociatiile religioase” sunt entitati legale care nu primesc finantare de la guvern, care trebuie sa fie inregistrate ca atare intr-un registru al asociatiilor religioase si care sunt scutite de taxe numai pentru lacasurile de cult. Pentru a se putea inregistra, asociatiile religioase trebuie sa aiba 300 de membri romani si trebuie sa depuna datele personale ale membrilor, spre deosebire de non-religioase care se pot inregistra cu numai trei membri. Pentru a primi statut de „religie”, o asociatie religioasa trebuie sa demonstreze ca are 12 ani de activitate religioasa continua si sa aiba un numar de membri reprezentind 0,1% din totalul populatiei (aproximativ 22.000 de membri).

Legea nu interzice si nici nu pedepseste intrunirile religioase pasnice; cu toate acestea, mai multe grupuri religioase minoritare s-au plans din nou ca, in diferite ocazii, autoritatile locale si preotii ortodocsi au impiedicat desfasurarea activitatilor religioase, chiar si atunci cand organizatorilor li se eliberasera autorizatii in acest sens.

Unele grupuri religioase minoritare au continuat sa sustina ca, in unele cazuri, autoritatile locale fie au amanat, fie s-au opus emiterii de autorizatii de constructie, fara motivatii justificate. O comunitate greco-catolica din Pesteana, infiintata in 2005, a continuat sa se confrunte cu discriminari si acte de hartuire. Tensiunile au continuat in cursul anului, dat fiind refuzul Bisericii Ortodoxe de a respecta o hotarare judecatoreasca din 2006 prin care li se permitea greco-catolicilor accesul la cimitirul din localitate. Dupa un an de impotrivire, autoritatile locale au emis o autorizatie de constructie pentru o biserica greco-catolica, iar piatra de temelie a noii biserici a fost pusa in octombrie 2007.

Unele grupuri religioase minoritare au semnalat dificultati in obtinerea aprobarii privind utilizarea salilor publice pentru activitati religioase, in urma presiunii preotilor ortodocsi, in special in zonele rurale si in localitatile mici. Presa si grupurile religioase minoritare au continuat sa relateze despre clerici ortodocsi romani care hartuiau membrii altor culte. Cateva grupuri religioase s-au plans in mod credibil ca, in unele cazuri, politia locala si autoritatile administrative au sprijinit, uneori in mod tacit, campaniile impotriva prozelitismului. Membrii diferitelor religii minoritare au semnalat, in continuare, faptul ca programele lor caritabile derulate in orfelinate si adaposturi au fost percepute drept prozelitism menit sa atraga credinciosii ortodocsi; cu toate acestea, nu au fost semnalate conflicte.

In mai, Biserica Greco-Catolica din Certeze, judetul Satu Mare, a primit teren pentru constructia unei biserici, teren pe care, la presiunile preotilor ortodocsi, autoritatile locale au refuzat ani de zile sa il retrocedeze. Cazuri similare de refuz privind retrocedarea de terenuri au fost semnalate in Feleacu si Morlaca, judetul Cluj.

Membrii comunitatii de ceangai romano-catolici, un grup etnic vorbitor al unui dialect maghiar, au continuat sa se planga de faptul ca Episcopia Romano-Catolica Iasi se opune organizarii de slujbe religioase in limba maghiara. Desi legea cultelor permite cultelor religioase sa isi inmormanteze mortii in cimitirele altor culte, daca acestea nu au propriul cimitir sau daca nu exista un cimitir comunitar (public), in numeroase comunitati s-au raportat cazuri in care preotii ortodocsi in continuare nu au permis Bisericii Greco-Catolice, Bisericii Baptiste si Credintei Baha'i sa isi inmormanteze membrii in cimitire aparinind unui cult sau comunitare.

Mai multe grupuri religioase au afirmat ca accesul grupurilor religioase la centrele de detentie a continuat sa se imbunatateasca. Prevederile referitoare la activitatile religioase din inchisori stipuleaza accesul nerestrictionat al religiilor recunoscute si al asociatiilor religioase la orice centru de detentie, chiar daca nu li se cere asistenta in mod specific.

Doar cele 18 culte recunoscute oficial au dreptul sa preda religia in scolile publice. Cu toate acestea, cateva culte minoritare recunoscute s-au plans ca nu si-au putut preda religia in scolile publice. Participarea la orele de religie este optionala; cu toate acestea, Biserica Baptista si Martorii lui Iehova au semnalat cazuri de copii care au fost obligati sa participe la cursurile de religie ortodoxa.

Decizia CNCD care ii cerea Ministerului Educatiei sa elimine simbolurile religioase din scoli, cu exceptia salilor de clasa in care se predau ore de religie, nu a fost pusa in aplicare pentru ca mai multe procese se afla inca pe rol. Ministerul Educatiei, Biserica Ortodoxa Romana si cateva ONG-uri au atacat in instanta decizia CNCD. Pe 11 iunie, Inalta Curte de Casatie le-a dat castig de cauza.

Legea retrocedarilor permite cultelor sa solicite retrocedarea proprietatilor nationalizate care gazduiesc scoli, spitale sau institutii culturale; cu toate acestea, punerea in aplicare a legii a fost lenta in decursul anului. Din cele 14.716 de cereri de retrocedare a proprietatilor religioase, de la infiintarea, in anul 2003, a Autoritatii Nationale pentru Retrocedarea Proprietatilor (ANRP) pana la finele anului s-au emis decizii de retrocedare pentru 1.313 proprietati, pentru alte 295 de cazuri aprobandu-se acordarea de compensatii. Aproximativ 350 astfel de cereri au fost respinse.

Retrocedarea proprietatilor a fost deosebit de importanta pentru Biserica Greco-Catolica, deoarece toate proprietatile acesteia, inclusiv biserici, au fost confiscate in timpul regimului comunist. Bisericile greco-catolice au fost date Bisericii Ortodoxe Romane, dupa unificarea fortata a Bisericii Greco-Catolice cu Biserica Ortodoxa in 1948, iar numeroase proprietati ale Bisericii Greco-Catolice au fost confiscate de guvern. Din 2003, guvernul a retrocedat 120 din cele 6.723 de proprietati solicitate de Biserica Greco-Catolica.

Biserica Ortodoxa Romana s-a opus, in continuare, retrocedarii bisericilor greco-catolice obtinute de la Biserica Greco-Catolica. Desi legea permite Bisericii Greco-Catolice sa apeleze la justitie ori de cate ori dialogul bilateral intre Biserica Greco-Catolica si Biserica Ortodoxa Romana cu privire la retrocedarea bisericilor esueaza, procesele treneaza, ca urmare a amanarii audierilor si apelurilor repetate. Cu toate acestea, numarul de decizii ale instantei care dau castig de cauza Bisericii Greco-Catolice a crescut in cursul anului.

Pana la finele anului, Biserica Ortodoxa retrocedase mai putin de 200 din cele aproximativ 2.600 de biserici si manastiri revendicate de Biserica Greco-Catolica. Mitropolia Ortodoxa a Banatului si episcopii Caransebesului si Oradei au continuat sa aiba relatii bune cu Biserica Greco-Catolica in problema retrocedarilor. Totusi, cei mai multi dintre reprezentantii Bisericii Ortodoxe Romane au refuzat sa retrocedeze proprietatile, chiar si in cazurile in care au existat hotarari judecatoresti in acest sens, refuz ce a generat tensiuni in multe localitati. In Valanii de Beius, judetul Bihor, Biserica Ortodoxa a refuzat, timp de un an, sa se supuna hotararii judecatoresti definitive care retroceda o biserica greco-catolica. In cele din urma, pe 2 aprilie, Biserica Ortodoxa a predat lacasul de cult. In Simand, judetul Arad, unde preotul ortodox refuza sa se supuna unei hotarari judecatoresti din 2007, dupa negocieri indelungate, la sfarsitul lunii iunie, greco-catolicii si-au primit biserica. Ca urmare a imposibilitatii de a-si recupera lacasele de cult, in unele localitati, Biserica Greco-Catolica continua sa tina slujbele in aer liber, asa cum se intampla in Sisesti, judetul Maramures, unde procesul pentru revendicarea bisericii continua de 16 ani.

Biserica Ortodoxa a continuat sa demoleze biserici greco-catolice, sub diverse pretexte, si a incercat si alte metode pentru a impiedica retrocedarea bisericilor. Pe 8 mai, in Ungheni, judetul Mures, Biserica Ortodoxa a inceput demolarea unei biserici greco-catolice din secolul al XVIII-lea, dupa construirea unei noi structuri in jurul vechii biserici. Biserica Ortodoxa a ignorat hotararea de oprire a demolarii obtinuta de Biserica Greco-Catolica.

Cazuri similare de demolare a unor biserici au avut loc in localitatile Badon, judetul Salaj, in 2007 si in Taga, judetul Cluj, in 2006.

Bisericile istorice maghiare, printre care Bisericile Romano-Catolica, Reformata Protestanta, Evanghelica si Unitariana maghiare, au primit doar o mica parte din proprietatile confiscate de guvern. Pana la finele anului, bisericile maghiare au primit 806 din cele aproximativ 2.700 de proprietati revendicate in baza legii retrocedarii proprietatilor religioase.

Potrivit relatarilor reprezentantilor Bisericii Romano-catolice si celor ale mass-mediei, situatia cladirii de 19 etaje ce urma a fi construita in perimetrul de protectie din jurul Catedralei Romano-Catolice Sf. Iosif, din Bucuresti, care are statutul de monument istoric, a ramas nesolutionata. Reprezentantii bisericii au sustinut ca noua constructie ameninta fundatia catedralei. In iulie 2007, un tribunal din judetul Dolj a decis suspendarea constructiei, decizie ce a fost mentinuta la apel. In data de 7 iulie, Curtea Constitutionala a respins argumentul antreprenorului ca o prevedere din legea privind protectia monumentelor istorice este neconstitutionala. Constructia nu a fost reluata pana la finele anului.

Abuzuri si discriminari ale societatii

Potrivit recensamantului 2002, populatia evreiasca numara 5.785 de persoane. Manifestarile antisemite, inclusiv acte de vandalism impotriva proprietatilor evreiesti, au continuat de-a lungul anului. In majoritatea cazurilor, Federatia Comunitatilor Evreiesti a informat autoritatile, dar, de cele mai multe ori, autorii nu au fost identificati. ONG-ul Centrul pentru Monitorizarea Antisemitismului in Romania (MCA) a remarcatca autoritatile au avut tendinta sa minimizeze astfel de incidente, punand, adeseori, actele de vandalism pe seama copiilor, a betivilor sau a persoanelor cu dizabilitati mentale.

In data de 22 octombrie, un grup de vandali a profanat 131 de monumente funerare dintr-un cimitir evreiesc din Bucuresti. Purtatorul de cuvant al comunitatii evreiesti a apreciat ca este primul act de vandalism de asemenea amploare din ultimii ani. In declaratii separate, primul ministru si Ministrul Justitiei, au condamndat toate actele de acest gen, inclusiv actele de antisemitism si rasism. Politia a identificat patru elevi cu varstele cuprinse intre 13 si 15 ani, care au recunoscut ca au vandalizat cimitirul.

In cursul anului publicatiile extremiste au continuat sa publice articole cu caracter antisemit. Legionarii (cunoscuti si sub numele de Garda de Fier, un grup extremist nationalist, antisemit si pro-nazist care a existat in Romania in perioada interbelica) au continuat sa republice carti instigatoare din perioada interbelica. Ocazional, autoritatile au anchetat si pus sub acuzare autorii, dar toate cazurile din instanta au avut ca rezultat achitarea.

Legea interzice negarea publica a Holocaustului. In februarie, procuratura sectorului 3, Bucuresti a decis sa nu inceapa urmarirea penala in cazul unui profesor care a negat in mod repetat existenta Holocaustului in Romania, atat in mass-media, cat si in cartile sale. Federatia Comunitatilor Evreiesti si un ONG au depus plangere penala impotriva lui in ianuarie 2007.

In decursul anului, au fost in exprimate opinii si atitudini antisemite in cadrul emisiunilor gen talk-show de la posturile de televiziune private care nu au raspuns plangerilor depuse ulterior de organizatiile evreiesti cu privire la astfel de opinii. Extremistii au continuat sa nege public existenta Holocaustului in Romania sau faptul ca liderul roman din perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, Maresalul Ion Antonescu, a participat la atrocitatile Holocaustului de pe teritoriul administrat de Romania.

In data de 6 mai, Inalta Curte de Casatie si Justitie a schimbat o decizie din 2006 a Curtii de Apel Bucuresti, care il exonera partial pe Maresalul Antonescu si pe alti condamnati pentru crime de razboi. Antonescu a fost raspunzator de atrocitatile la scara larga impotriva evreilor romani si a romilor, in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Guvernul a continuat sa inregistreze progrese in eforturile sale de a extinde educatia privind istoria Holocaustului din Romania si a inclus Holocaustul in programa de istorie obligatorie, in cadrul sectiunii referitoare la cel de-al Doilea Razboi Mondial, la clasele VII-XII.

In cursul anului, in diverse ocazii, oficiali de rang inalt au facut declaratii publice in care denuntau extremismul, antisemitismul si xenofobia si in care criticau negarea Holocaustului. In ianuarie, oficiali ai guvernului si membri ai Parlamentului au participat si au luat cuvantul la comemorarea pogromului din 1941 din Bucuresti. In septembrie, guvernul a sponsorizat organizarea unei conferinte regionale pe tema combaterii antisemitismului la Bucuresti. In octombrie, statul a comemorat Ziua Nationala a Holocaustului in mai multe orase, cu evenimente la care au participat inalti demnitari.

Legea care prevede combaterea antisemitismului si interzicerea organizatiilor fasciste, rasiste si xenofobe include persecutarea romilor, pe langa evrei, in definitia data Holocaustului, dat fiind ca aproximativ 14.000 de romi au fost ucisi in Romania in acea perioada.

In data de 29 octombrie, consiliul municipal al orasului Bucuresti a aprobat planul de constructie pentru un memorial al Holocaustului ce urmeaza a fi ridicat in centrul Bucurestiului. Pana la finele anului constructia nu incepuse.

Pentru informatii suplimentare in acest sens, consultati Raportul International referitor la Libertatea de Religie pentru anul 2008 la adresa de internet www.state.gov/g/drl/irf/rpt.

d. Libertatea de miscare, persoane stramutate pe plan intern, protectia refugiatilor si apatrizilor

Legea garanteaza libertatea de miscare pe plan intern, calatoriile in afara granitelor tarii si repatrierea, iar guvernul a respectat, in general, aceste drepturi in practica. Guvernul a cooperat cu Inaltul Comisariat ONU pentru Refugiati (UNHCR) si cu alte organizatii umanitare pentru a asigura protectie si asistenta refugiatilor, persoanelor solicitante de azil, apatrizilor si a altor persoane care aveau nevoie de protectie internationala.

Legea interzice exilul fortat, iar guvernul nu l-a aplicat.

Protectia refugiatilor

Legea prevede acordarea de azil sau a statutului de refugiat in conformitate cu Conventia ONU din 1951 privind Statutul Refugiatilor si cu protocolul acesteia, din 1967, iar guvernul a stabilit un sistem pentru a acorda protectie refugiatilor. Legea referitoare la acordarea azilului interzice expulzarea, extradarea sau returnarea fortata a oricarui solicitant de azil de la frontiera tarii sau din interiorul tarii, dar extinde aplicarea prevederilor clauzelor referitoare la returnare la „straini sau persoane apatride care au planuit sau au participat la activitati calificate drept teroriste conform prevederilor conventiilor internationale semnate de statul roman”.

Legea include referiri la conceptul de tari sigure de origine, iar cererile de azil ale strainilor veniti din aceste tari sunt procesate in regim accelerat. Tarile de origine considerate sigure sunt tarile membre UE si alte tari care indeplinesc anumite conditii.

Anul trecut, guvernul a inaugurat un Centru de Tranzit in Regim de Urgenta in orasul Timisoara. Este al doilea centru de acest tip din lume in care sunt gazduiti pentru o perioada refugiatii care asteapta procesarea cererilor de azil si tranzitul catre tara ce le acorda azil. Potrivit UNHCR, conditiile sunt acceptabile. Pe parcursul anului, centrul a gazduit refugiati din Sudan, Eritrea si Irak, precum si cateva zeci de solicitanti de azil, pentru care urma a fi decisa acordarea statutului de refugiat.

In practica, guvernul a protejat persoanele impotriva expulzarii sau returnarii refugiatilor intr-o tara in care viata sau libertatea acestora ar fi amenintata; cu toate acestea, Inaltul Comisariat al ONU pentru Refugiati (UNHCR) a considerat termenele prevazute de lege pentru depunerea cererilor de recurs si pentru procedura judecatoreasca ca fiind prea scurte. UNCHR a declarat ca programele de integrare a refugiatilor sponsorizate de guvern au continuat sa se imbunatateasca, desi raman inca multe de facut in privinta identificarii modalitatilor de asigurare a pregatirii pentru refugiati, imbunatatirii cursurilor de limba romana si a cresterii accesului la informatie al beneficiarilor programelor de integrare, dar si al functionarilor publici care conduc aceste programe.

Potrivit informatiilor Oficiului Roman pentru Imigrari, in cursul anului nu au existat cazuri in care s-a acordat protectie temporara unor persoane care nu se calificau pentru statutul de refugiat in conformitate cu prevederile conventiei din 1951 sau ale protocolului din 1967. Guvernul a acordat statut de refugiat unui numar de 99 de persoane, protectie subsidiara unui numar de 30 de persoane si statut de „persoane tolerate” unui numar de 139 de solicitanti.

        Apatrizii

Persoanele care au cel putin un parinte cetatean roman, primesc cetatenia romana la nastere. Conform prevederilor legislatiei, inregistrarea la nastere este un drept fundamental. Cu toate acestea, unii dintre copii nu au fost inregistrati la nastere si au devenit apatrizi de facto, ca urmare a absentei documentelor de identitate si a imposibilitatii de a le obtine. Potrivit Oficiului Roman pentru Imigrari, in 2008 existau 268 de persoane apatride de origine romana sau straina. Romania are o populatie numeroasa de romi si, potrivit unui studiu facut public de guvern in data de 15 august, 1,5% dintre romi nu au certificate de nastere, in vreme ce alte studii plaseaza acest procent intre 1,9 si 6%. Desi unii din apatrizi s-au nascut in Romania, informatiile referitoare la natura acestei probleme sunt reduse.  

Sectiunea 3. Respectarea drepturilor politice: dreptul cetatenilor de a-si schimba guvernul

Constitutia prevede dreptul cetatenilor de a-si schimba guvernul in mod pasnic, iar cetatenii si-au exercitat acest drept in practica prin alegeri periodice, libere si corecte, organizate pe baza votului universal.

Alegerile si participarea politica

Romania a organizat alegeri nationale parlamentare in noiembrie. In ciuda unor neregularitati, printre care acuzele de cumparare a voturilor, alegerile au fost considerate in general libere si corecte. In alianta cu Partidul Conservator (PC), Partidul Social-Democrat (PSD), de centru-stanga a castigat 33% din voturi, care i-au adus 114 locuri din cele 334 din Camera Deputatilor si 49 de locuri din cele 137 din Senat. Partidul Democrat Liberal (PD-L), de centru-dreapta, a castigat 32% dintre voturile alegatorilor, care i-au adus 115 locuri in Camera Deputatilor si 51 de locuri in Senat. Dupa alegeri, aceste doua partide au format un guvern de coalitie. Partidul National Liberal (PNL), de centru-dreapta, care a castigat 19% din voturi, ce i-au adus 28 de locuri in Senat si 65 in Camera Deputatilor, a intrat in opozitie impreuna cu Uniunea Democrata Maghiara din Romania (UDMR), care a primit 6% din voturi, 9 locuri in Senat si 22 de locuri in Camera Deputatilor. Niciun alt partid nu a primit peste 5% din voturi, care sa-i permita intrarea in Parlament, conform prevederilor legii.

Mass-media si oficiali ai guvernului au criticat sistemul de vot uninominal care distribuie locurile din Parlament membrilor partidelor printr-o formula complexa, pe motiv ca este prea complicat pentru a putea fi inteles de majoritatea cetatenilor si ca acorda locuri in Parlament unor membri de partid care au terminat pe locurile 2 sau 3, in cursa electorala din colegiul electoral in care au candidat.

Conform legii, partidele politice trebuie sa se inregistreze la Tribunalul Bucuresti si sa remita statutul, programul si o lista cu cel putin 25.000 de semnaturi. Acesti 25.000 de „membri fondatori” trebuie sa provina din cel putin 18 judete, plus Bucuresti, cu un minim de 700 de persoane din fiecare dintre aceste judete. Statutele si programul partidelor nu trebuie sa includa idei care sa incite la razboi, discriminare, ura de natura nationala, rasista sau religioasa, sau la separatism teritorial.

Organizatiile minoritatilor etnice pot propune candidati in alegeri, daca acestea intrunesc conditiile similare celor pentru partidele politice. Legea defineste „minoritatile nationale” ca fiind acele grupuri etnice reprezentate in Consiliul Minoritatilor Nationale. Legea impune cerinte mai dure in cazul organizatiilor nereprezentate in Parlament decat in cazul minoritatilor nationale deja reprezentate in parlament. Astfel de organizatii trebuie sa depuna la Biroul Electoral Central o lista cu membri care sa includa cel putin 15% din numarul total de persoane care apartin grupului etnic respectiv, potrivit ultimului recensamant. Daca procentul de 15% reprezinta peste 20.000 de persoane, atunci trebuie depuse cel putin 20.000 de nume din cel putin 15 judete, plus municipiul Bucuresti, dar nu mai putin de 300 de persoane din fiecare judet. ONG-urile care se ocupa de drepturile omului au criticat aceste cerinte ca fiind discriminatorii si menite sa elimine concurenta cu marile organizatii care reprezinta etniile maghiara si roma, si anume UDMR (Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania) si Partida Romilor “Pro Europa”.

Legea nu interzice participarea femeilor la guvernare sau in politica, dar atitudinea societatii a reprezentat un obstacol important. In parlament, 38 dintre cei 334 de deputati si 8 dintre cei 137 de senatori au fost femei. Pana la finele anului, dintre cei 42 de prefecti de judet, doar 2 erau femei.

In cazul in care organizatia politica a unui grup etnic nu obtine 5% din voturi (procent necesar pentru alegerea unui deputat), Constitutia garanteaza fiecarei minoritati etnice recunoscute dreptul de a avea un reprezentant in Camera Deputatilor, cu conditia ca respectiva organizatie sa obtina 10% din media numarului de voturi necesare la nivel national pentru a putea trimite deputati in Parlament. Organizatiile ce reprezinta 18 grupuri minoritare au obtinut mandate de deputat in baza acestei prevederi. Cele 471 de locuri din Parlament au inclus 49 de membri reprezentanti ai minoritatilor, 9 in camera superioara si 40 in camera inferioara.  

Etnicii maghiari, reprezentati de UDMR, au fost singura minoritate etnica reprezentata in Parlament prin intermediul procesului electoral, obtinand peste 5% din totalul de voturi. O singura organizatie roma, Partida Romilor “Pro Europa” a fost reprezentata in Parlament. Rata scazuta de participare la vot a romilor, ca urmare a lipsei de informare, a lipsei posibilitatilor sau a cartilor de identitate, a exacerbat aceasta situatie.

Coruptia si transparenta guvernamentale

Legislatia prevede pedepse penale pentru oficialii vinovati de coruptie, insa guvernul nu a aplicat legea eficient. Mecanismul de cooperare si verificare al Comisiei Europene monitorizeaza constant evolutia progreselor Romaniei in domeniul justitiei.

Reactiile de cele mai multe ori ineficiente ale guvernului la problema coruptiei au fost, in continuare, un punct central al criticilor publice, al dezbaterilor politice si al analizei jurnalistice. ONG-urile si mass-media au constatat in continuare ca niciun caz important de coruptie la nivel inalt nu a avut drept rezultat hotarari judecatoresti care sa implice pedepse cu inchisoarea. Desi au existat cateva condamnari pentru coruptie ale unor oficiali de rang inferior, in raportul de evaluare din luna iulie, Comisia Europeana a criticat deciziile instantelor, calificandu-le drept „indulgente şi lipsite de consecventa” si Parlamentul, pentru ca nu demonstreaza „un angajament neechivoc faţă de eradicarea corupţiei la nivel înalt”. Au existat tentative de slabire a prevederilor codului de procedura penala, prin amendamentele parlamentare care solicitau autoritatilor sa-i instiinteze pe suspecti ca le sunt ascultate convorbirile.

Directia Nationala Anti-coruptie (DNA) a fost institutia responsabila de anchetarea si judecarea cazurilor de coruptie la nivel inalt, inclusiv a cazurilor in care sunt implicati parlamentari si oficiali guvernamentali. Multi sustinatori ai masurilor anticoruptie au criticat decizia Ministrului Justiei de a nu reinnoi mandatul sefului DNA, ale carui eforturi in lupta anticoruptie au fost laudate de oficiali ai Comisiei Europene si de mass-media. La finele anului, acesta asigura conducerea interimara a institutiei.  

DNA a continuat sa-si coordoneze activitatea cu departamentele antifrauda infiintate in cadrul diverselor ministere. Directia Generala Anticoruptie din Ministerul Administratiei si Internelor, care ancheteaza cazurile de coruptie din minister, a pastrat linia telefonica anticoruptie la care cetatenii puteau sesiza acte de coruptie ale angajatilor MAI. Departamentul pentru Lupta Antifrauda din cadrul Cancelariei Primului-Ministru a continuat sa ancheteze cazuri de folosire necorespunzatoare a fondurilor europene. Ministerul Apararii si-a pastrat propria directie antifrauda. Potrivit Comisiei Europene, sistemul menit sa le asigure cetatenilor posibilitatea de a sesiza cazuri de coruptie nu a fost nici accesibil, nici amplu, iar implementarea normelor de protejare a confidentialitatii persoanelor care fac denunturi a fost una defectuoasa.

S-au facut putine progrese in cele 10 cazuri de coruptie in care sunt implicati fosti ministri, din cauza deciziei Parlamentului anterior de a stopa ancheta si respingerea cazurilor de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie. Respingerea a aparut ca urmare a necesitatii de a retrimite dosarele ministrilor in Parlament pentru avizare (in trei dintre cazuri). Pana la finele anului, 2 dintre cele 10 cazuri fusesera trimise in instanta, trei ajunsesera la DNA, unul fusese respins de catre Parlament, iar trei asteptau decizia Parlamentului.

In iulie 2007, Curtea Constitutionala a decis ca ordonanta care permitea DNA sa inceapa urmarirea penala impotriva fostilor ministri fara aviz prezidential sau parlamentar este neconstitutionala. Anterior, astfel de avize erau necesare numai inainte de anchetarea actualilor membri ai guvernului. Aceasta decizie procedurala a avut drept rezultat recursul intr-un caz impotriva fostului prim-ministru Adrian Nastase, care a contestat consitutionalitatea ordonantei care permitea anchetarea fostilor ministri fara a se respecta procedura obligatorie in cazul ministrilor in functie.

In martie, Curtea Constitutionala a rezolvat disputa dintre Procuratura Generala si Parlament cu privire la avizele necesare pentru inceperea urmaririi penale impotriva fostilor sau actualilor ministri. Curtea a decis ca Parlamentul trebuie sa-si dea avizul pentru inceperea anchetei in cazul ministrilor care sunt membri ai Parlamentului, in vreme ce presedintele trebuie sa autorizeze inceperea investigatiilor in cazul ministrilor care nu sint parlamentari. In octombrie, Curtea Constitutionala a redus numarul de voturi parlamentare necesare pentru autorizarea inceperii anchetarii ministrilor in functie.

Legea autorizeaza Agentia Nationala pentru Integritate (ANI) sa auditeze declaratiile de avere, incompatibilitatile si conflictele de interese ale oficialilor. Legea prevede ca ANI va identifica averile „ilicite”, ceea ce insemna ca trebuie sa existe dovezi de activitati ilegale inainte de a incepe ancheta. Guvernul a amendat legea ANI prin ordonanta de urgenta, reducand standardul anchetei la dovezi privind averi nejustificate, definite drept o modificare a bunurilor ce nu poate fi justificata de sursele legale de venit ale unui oficial. ANI este autorizata sa analizeze declaratiile de avere anuale, dar nu si conturile bancare sau alte bunuri ale persoanelor fizice, fara permisiunea acestora. Informatiile anonime privind acumularea nejustificata de bunuri de catre un oficial nu pot fi folosite drept motive de declansare a anchetelor in absenta deciziei sefului unei agentii de a declansa o ancheta din oficiu. Unii critici au atras atentia asupra faptului ca puterea de decizie in astfel de situatii ar trebui sa apartina mai multor persoane.

Au existat informatii conform carora politicienii au influentat activitatile ANI. Un inspector ANI a dezvaluit faptul ca un membru al Consiliului National de Integritate, care supravegheaza activitatea ANI, a facut presiuni asupra angajatilor acestei institutii pentru ca acestia sa opreasca anchetarea unuia dintre clientii sai. Presedintele ANI a cerut revocarea mandatului persoanei in cauza. Per total, independenta ANI este limitata din cauza imposibilitatii institutiei de a se ocupa de angajarea si concedierea personalului.

In luna decembrie, dupa alegeri, denumirile tuturor ministerelor, cu exceptia a doua dintre ele, au fost schimbate. Criticii au sustinut ca aceasta masura a fost luata pentru ca multe posturi de nivel mediu din ministerele redenumite sa nu mai fie protejate si sa poata fi supuse unor influente politice.

Legea prevede accesul la informatiile guvernamentale legate de procesul oficial de luare a deciziilor; cu toate acestea, ONG-urile care se ocupa de drepturile omului si mass-media au semnalat faptul ca legea a fost aplicata necorespunzator si inegal. Procedurile de publicare a informatiilor au fost greoaie si au variat considerabil, in functie de institutia publica. De nenumarate ori, ONG-urile si jurnalistii au apelat la instantele judecatoresti pentru a obtine informatii.

Desi Guvernul a hotarit ca serviciile de informatii sa faca publice dosarele Securitatii, atributiile Colegiului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) au fost limitate ca urmare a unei decizii a Curtii Constitutionale din data de 31 ianuarie, care a declarat institutia neconstitutionala. O ordonanta guvernamentala, urmata de o lege, au permis CNSAS sa-si continue activitatea, insa institutia nu a mai avut dreptul sa dea verdicte de colaboratori ai Securitatii.

Au existat informatii conform carora autoritatile locale au ingreunat, ocazional, accesul jurnalistilor, al ONG-urilor si al publicului larg la informatii publice care ar fi putut  fi in detrimentul anumitor interese politice.

Sectiunea 4. Atitudinea guvernului privind investigatiile internationale si neguvernamentale asupra presupuselor incalcari ale drepturilor omului

Cateva grupuri nationale si internationale pentru drepturile omului au activat, in general, fara restrictii din partea guvernului, investigand si publicand concluziile in privinta cazurilor de incalcare a drepturilor omului. In general, oficialii guvernamentali au fost cooperanti si au reactionat la opiniile acestora. Cu toate acestea, au existat unele probleme.  Dupa ce doua ONG-uri, Centrul pentru Resurse Juridice si Fundatia Terra Millenium III au castigat un proces comun impotriva Primariei Municipiului Bucuresti, privind legalitatea unei proiect de constructie, Primaria a cerut instantei sa desfiinteze cele doua ONG-uri. O lege adoptata in luna decembrie interzice ONG-urilor sa adopte nume care ar putea duce la asocieri nejustificate cu autoritati sau institutii publice de interes national ori local. Unele ONG-uri, printre care si Societatea Academica Romana (SAR), au considerat aceasta lege menita sa hartuiasca ONG-urile nepopulare in randul oficialilor guvernamentali.

Insitutia Avocatul Poporului, creata pentru a proteja drepturile constitutionale ale cetatenilor, a avut putere limitata si nicio autoritate in cazurile in care se impun masuri juridice. In primele noua luni ale anului, biroul s-a ocupat de 6.090 de petitii.

Consiliul National de Combatere a Discriminarii (CNCD) este o agentie guvernamentala independenta aflata sub control parlamentar. In cursul anului, CNCD a primit 837 de petitii publice de discriminare, dintre care 462 au fost solutionate. Aproximativ 116 dintre cazuri s-au referit la discriminarea pe baza nationalitatii si a apartenentei etnice; 15 petitii s-au referit la discriminarea din motive religioase. CNCD a primit 62 de petitii privind cazuri de discriminare impotriva romilor, in domenii care tin de demnitatea persoanei (30 de petitii), accesul la serviciile publice (13 petitii), accesul la educatie (4 etitii), accesul egal la locurile de munca (6 petitii) si de accesul in spatiile publice (6 petitii). Legea impotriva discriminarii prevede amenzi cuprinse intre 400 si 4.000 RON (156-1.560 USD) pentru actele de discriminare impotriva persoanelor fizice si amenzi cuprinse intre 600 si 8.000 RON (140-1.400 USD) pentru actele de discriminare impotriva grupurilor sau comunitatilor.

Ambele camere ale Parlamentului au comisii pe probleme de drepturile omului, insa dat fiind ca aceste comisii sunt alcatuite din reprezentanti ai partidelor politice, recomandarile acestora reflecta, adeseori, opiniile partidelor.

Sectiunea 5. Discriminarea, abuzurile in cadrul societatii si traficul de persoane

Legea interzice, discriminarea bazata pe rasa, sex, dizabilitate, apartenenta etnica, limba sau statut social si alte tipuri de discriminare. Cu toate acestea, in unele cazuri, guvernul nu a pus in aplicare aceste prevederi in mod eficient, iar femeile, romii si alte minoritati au fost, adeseori, victimele discriminarii si ale violentei.

Femeile

Violul, inclusiv cel conjugal, este ilegal. Anchetarea cazurilor de viol a fost dificila, intrucat a necesitat atat un certificat medical, cat si un martor, iar un violator putea evita pedeapsa daca victima isi retragea plangerea. Judecarea cu succes a cazurilor de viol in familie a fost si mai dificila, deoarece legea cere victimei sa depuna personal plangere penala impotriva sotului agresor si nu permite tertilor, cum ar fi rude sau organizatii de sprijin, sa depuna plangere in numele victimei. Legea pedepseste violul cu inchisoarea intre 3 si 10 ani; pedeapsa poate ajunge la 5-18 ani daca exista circumstante agravante. In prima jumatate a anului au fost raportate 36 de cazuri de viol. ONG-urile au oferit consiliere si adapost pentru victimele violurilor.

Violenta impotriva femeilor, inclusiv violenta in familie, a fost, in continuare, o problema grava, iar guvernul nu a abordat-o in mod eficient. Legea interzice violenta domestica si permite interventia politiei in astfel de cazuri; cu toate acestea, legea privind violenta domestica a fost dificil de aplicat, deoarece contrazice codul de procedura penala si nu include dispozitii privind emiterea ordinelor de restrictie. ONG-urile au semnalat faptul ca violenta in familie este un lucru obisnuit. Potrivit Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei (ANPF), in primele noua luni ale anului, au fost raportate 8.484 de cazuri de violenta domestica ale caror victime au fost femei si fete cu varsta pana la 18 ani. In primele sase luni ale anului, s-au inregistrat 177 de decese ca urmare a violentelor domestice. Conform unui sondaj realizat la scara nationala de Centrul de Sociologie Urbana si Rurala in lunile martie-aprilie, 21,5% dintre femei au declarat ca au fost victimele violentei domestice cel putin odata in viata si 11,1% in cursul ultimului an. Codul penal impune sanctiuni mai mari pentru violenta impotriva membrilor familiei.

Foarte putine cazuri de violenta domestica au fost judecate in instanta. Numeroase cazuri au fost solutionate inainte sau in timpul procesului, atunci cand victimele au renuntat la acuzatii sau s-au impacat cu agresorii. In cazurile in care exista probe grave de violenta fizica in familie, instanta ii poate interzice sotului agresor sa se intoarca acasa. De asemenea, legea permite politiei sa amendeze sotul agresor pentru tulburarea linistii publice.

Exista 56 de centre care ofera cazare si hrana gratuita pentru o perioada cuprinsa intre 7 zile si sase luni si 40 de centre care ofera asistenta juridica si psihologica. Exista de asemenea 6 centre de consiliere pentru agresori. Cu toate acestea, centrele au fost insuficiente si distribuite inegal, iar in unele parti ale tarii nu a fost disponibila nicio forma de asistenta. In cursul anului, Coalitia Nationala a ONG-urilor Implicate in Programe privind Violenta asupra Femeilor, care include peste 30 de ONG-uri, a continuat sa colaboreze cu ANPF la organizarea mai multor campanii de constientizare a problemei violentei domestice.

Impreuna cu Biserica Ortodoxa Romana, ANPF a infiintat servicii pentru victimele violentei domestice. Biserica Ortodoxa Romana s-a implicat intr-o campanie nationala de stopare a violentei impotriva femeilor, inclusiv a actelor de violenta domestica si, impreuna cu Ministerul Educatiei, a pus la punct un program de pregatire pentru preotii din zonele rurale, menit sa-i ajute pe acestia sa combata violenta domestica impotriva femeilor. Bugetele locale ale judetelor au alocat aproximativ 650.000 RON (200.000 USD) pentru consilierea si sustinerea victimelor abuzului domestic.

Prostitutia este ilegala, dar a fost practicata pe scara larga. In general, politia si-a limitat interventia la amendarea prostituatelor pentru vagabondaj sau tulburarea linistii publice. Potrivit mass-mediei, au aparut informatii privind existenta turismului sexual in Bucuresti si in alte mari orase. Nu exista nicio lege care sa-i pedepseasca pe clientii prostitutatelor, cu exceptia cazurilor in care prostituata a fost minora iar clientul recunoaste ca stia acest lucru inainte de comiterea actului.

Legea interzice orice act de discriminare pe baza de sex, inclusiv hartuirea sexuala; cu toate acestea, sensibilizarea publicului cu privire la aceasta problema a fost, in continuare, slaba. Nu au existat programe eficiente pentru educarea publicului cu privire la hartuirea sexuala.

Legea garanteaza drepturi egale pentru barbati si femei, inclusiv in baza legii familiei si in cadrul sistemului judiciar. In practica, guvernul nu a pus in aplicare aceste prevederi, iar autoritatile nu si-au concentrat nici atentia si nici resursele asupra problemelor femeilor. Femeile au inregistrat o rata mai mare a somajului decat barbatii si au ocupat putine functii importante in sectorul privat. Potrivit unui studiu publicat de Centrul Parteneriat pentru Egalitate in septembrie 2007, au existat, in continuare, diferente salariale intre barbati si femei in toate sectoarele economice. In general, femeile au avut un nivel de educatie inferior si au lucrat in domenii platite mai slab.

Adeseori, femeile rome nu au pregatirea, aptitudinile sau experienta profesionala necesare pentru a fi integrate in sistemul economic. Potrivit unui raport al Institutului pentru o Societate Deschisa (OSI) publicat in 2006, doar 26% dintre femeile rome intervievate faceau parte din forta de munca. Venitul mediu lunar al femeilor chestionate de OSI era de 106 RON (37 USD).

ANPF raspunde de promovarea problemelor femeilor si a politicilor  familiale. In cursul anului, ANPF a cheltuit aproximativ 178.000 (aproximativ 530.000 USD) pentru a sprijini serviciile de prevenire a violentei in familie, in parteneriat cu societatea civila, si pentru a dezvolta servicii de reintegrare sociala a victimelor violentei in familie si a agresorilor.

Legea referitoare la egalitatea sanselor pentru barbati si femei se aplica atat  angajatilor din sectorul public, cat si celor din sectorul privat si le acorda angajatelor care se intorc la munca din concediul de maternitate dreptul de a reveni pe aceeasi pozitie sau pe o pozitie similara.

Minorii

Guvernul s-a angajat public  saprotejeze drepturile si bunastarea copilului, dar alte prioritati, ineficienta cauzata de birocratie si alocarea necorespunzatoare a resurselor au impiedicat aplicarea in practica a acestui angajament.

Inregistrarea la nastere nu a fost universala si, ca urmare, unii copii nu au beneficiat de serviciile publice. Motivul cel mai des intalnit al neinregistrarii a fost acela ca parintii nu au declarat nasterea copilului autoritatilor. In unele cazuri, nedeclararea a fost cauzata de  lipsa documentelor de identitate sau a actelor de resedinta, sau de faptul ca nasterea a avut loc in strainatate, in tari in care parintii se aflau ilegal. Majoritatea acestor copii a avut acces la scoli, iar autoritatile au oferit asistenta in vederea obtinerii documentelor de identitate pentru copiii neinregistrati. Cu toate acestea, accesul in scoli al acestor copii a depins de decizia autoritatilor scolare. Copiii care nu aveau acte de identitate s-au confruntat cu dificultati si in ceea ce priveste accesul la sistemul de sanatate. De asemenea, au fost raportate cazuri de rele tratamente ale copiilor abandonati, cu dizabilitati fizice, din institutiile de stat si de incarcerare prelungita pentru comportament necorespunzator in cadrul orfelinatelor de stat.

Invatamanul public a fost gratuit si obligatoriu pana in clasa a X-a sau pana la varsta de 16 ani. Dupa clasa a X-a, scolile au perceput taxe pentru manuale, ceea ce a descurajat copiii cu venituri reduse, in special romi sa mearga la scoala. UNICEF a semnalat faptul ca aproximativ 90% dintre copii de varsta scolara au mers la scoala. De multe ori, conditiile din scoli nu au fost propice invatarii.

Abuzarea si neglijarea minorilor au fost, in continuare, probleme grave, iar sensibilizarea publicului in acest sens a fost, in continuare, scazuta. Mass-media a semnalat cateva cazuri grave de abuz, in familie, in familiile de asistenti maternali si in institutiile de ingrijire a minorilor. Potrivit Autoritatii Nationale de Protectie a Drepturilor Copilului (ANPDC), in primele sase luni ale anului, serviciile de protectie a copilului au descoperit aproximativ 5.185 de cazuri de abuz, neglijare sau exploatare a copiilor. Drept urmare, 938 de copii au fost separati de familiile care ii abuzau si 4.240 de copii si familiile acestora au beneficiat de asistenta din partea serviciilor sociale. Cu toate acestea, serviciile sociale comunitare au fost, in continuare, distribuite inegal, trezind in continuare ingrijorarea profunda privind lipsa accesului copiilor si a familiilor la servicii sociale de baza.

Traficul de fete in scopuri de exploatare sexuala a constituit o problema. De asemenea, au existat cazuri izolate de minori care au practicat prostitutia pentru a supravietui, fara participarea vreunei terte parti.

Intr-un raport publicat in luna aprilie 2007, Centrul pentru Resurse Juridice a semnalat cazuri de incalcare a drepturilor fundamentale ale omului in institutiile pentru minori si tineri cu dizabilitati mintale. Astfel de incalcari au inclus lipsa unor servicii adecvate, limitari ale libertatii personale sau plasarea copiilor mai mici de doi ani, fara dizabilitati mintale, in astfel de institutii.

Desi legea protejeaza minorii impotriva abuzului si a neglijentei, guvernul nu a stabilit un mecanism de identificare si tratament a minorilor abuzati si neglijati si a familiilor acestora. Abandonul copiilor in maternitati a ramas o problema; potrivit statisticilor oficiale, in prima jumatate a anului, au fost abandonati 715 de copii in maternitati. ONG-urile au sustinut ca statisticile oficiale nu reflecta cu acuratete numarul mare de copii abandonati; numerosi copii care traiesc in institutiile de stat nu au fost niciodata recunoscuti oficial ca abandonati.

Varsta legala pentru casatorie este de 18 ani, dar in anumite situatii, fetele se pot casatori incepand cu varsta de 15 ani. Casatoriile ilegale intre copii au fost des intalnite in randul anumitor grupuri sociale, in special al romilor. Nu se cunoaste exact cat de raspandita este aceasta practica, iar informatiile despre cazurile individuale apar numai sporadic in mass-media.

Potrivit ANPDC, la sfarsitul lunii iunie, in intreaga tara 1.058 de copii nu aveau locuinta. ONG-urile care lucreaza cu copiii strazii au estimat ca numarul acestora este de doua-trei ori mai mare decat cel oficial. ONG-urile au atras atentia asupra faptului ca numarul a scazut doar pentru ca acestia au crescut, insa au ramas in continuare pe strazi.

Traficul de persoane

Legea interzice toate formele de trafic de persoane; cu toate acestea, traficul de persoane a ramas o problema grava. Legea defineste traficul de persoane ca fiind folosirea coercitiei, inclusiv frauda si inselaciune, pentru recrutarea, transportul, adapostirea sau primirea de fiinte umane in scopul exploatarii, inclusivsclavia, munca fortata, prostitutia, aparitia in filme porno, furtul de organe sau alte situatii prin care drepturile omului sunt incalcate. Pentru minorii cu varste sub 18 ani nu este necesara dovedirea coercitiei.

Tara a fost punct de origine si tranzit pentru traficul de persoane. In timp ce majoritatea cazurilor de trafic de persoane s-a desfasurat la nivel international intre Romania si Europa de Vest – in special Italia si Spania – au fost semnalate si cazuri de trafic de persoane pe plan intern. Victimele – in special femei si copii – au fost traficate in scopuri de exploatare sexuala,  munca si cersetorie fortata. In primele 11 luni ale anului, guvernul a identificat 1.211 victime ale traficului de persoane, un numar mai mic in comparatie cu aceeasi perioada a anului 2007 (1.723), dintre care 595 femei. Din toate victimele raportate, 179 au fost minori. In tot anul 2007, guvernul a raportat 1.780 de victime ale traficului de persoane. Femeile cu varste cuprinse intre 18 si 25 de ani sunt cele mai expuse riscului de a deveni victime ale traficului pentru exploatare sexuala. Copiii sunt mai expusi riscului de a deveni victime ale traficului de persoane daca provin din orfelinate, familii monoparentale, sau familii disfunctionale (spre exemplu familii cu o situatie materiala precara, in care exista abuzuri sau alcoolism). In cursul anului, s-a inregistrat o crestere a numarului de persoane traficate in scopul exploatarii pentru munca si o scadere a numarului de persoane traficate in scopul exploatarii sexuale. Pentru prima data, numarul victimelor de sex masculin a fost mai mare decat numarul victimelor de sex feminin. 61% dintre victime proveneau din mediul rural si au fost traficate in principal pentru munca fortata sau cersit.

Autoritatile guvernamentale au semnalat faptul ca retelele de traficanti au fost conduse, in cele mai multe cazuri, de grupuri mici de cetateni romani; unele retele de prostitutie interne au fost cunoscute pentru traficul victimelor in, prin si din tara. In ultimii ani, numarul femeilor si minorilor implicati in traficul de persoane in calitate de racolanti a crescut. Cu toate acestea, numarul total al victimelor traficului de persoane a scazut in 2007 fata de 2006, trend care, potrivit Agentiei Nationale impotriva Traficului de Persoane (ANITP) a continuat in timpul anului.

Cele mai multe dintre victime au fost traficate in tara si in strainatate prin mijloace aparent legale. Traficantii au folosit agentii de recrutare a fortei de munca si agentii de voiaj drept paravan pentru activitatile lor. Nu a fost greu pentru traficanti sa obtina acte de lucru legale pentru victimele pe care intentionau sa le trafice. Majoritatea femeilor traficate in scopuri de exploatare sexuala a fost recrutata fie de persoane cunoscute, fie prin anunturi in ziare.

In cursul anului, a existat un caz al unui ofiter de politie din Timisoara, care a fost implicat in exploatarea sexuala a victimelor traficului de persoane, a fost arestat si acuzat de trafic de persoane si de complicitate la promovarea prostitutiei.

Dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, in ianuarie 2007, vasta majoritate a victimelor traficului de persoane au parasit tara prin mijloace legale. Astfel, traficantii nu au mai fost nevoiti sa mituiasca oficialii pentru a scoate persoanele traficate din tara.

Legea prevede pedeapsa cu inchisoarea de la 3 la 12 ani pentru traficantii condamnati. Legea prevede pedeapsa cu inchisoarea intre 5 si 15 ani pentru traficul de minori, pentru victime multiple, daca o victima este ranita grav sau are probleme de sanatate, sau daca traficul este intermediat de un functionar public aflat in exercitiul functiunii. Legea prevede pedeapsa cu inchisoarea intre 15 si 25 de ani pentru traficul care are drept rezultat moartea sau sinuciderea victimei. Aceste pedepse sunt prelungite cu 2-3 ani daca traficantul apartine unui grup de crima organizata si cu 5 ani daca se foloseste coercitia impotriva minorilor.

Agentia Nationala impotriva Traficului de Persoane (ANITP), care are 15 centre regionale, raspunde de strangerea de informatii referitoare la traficul de persoane si de coordonarea eforturilor guvernamentale pentru combaterea traficului si pentru tratarea victimelor traficului de persoane. Centrele regionale au coordonat cooperarea victimelor/martorilor cu autoritatile politienesti si au ajutat victimele sa obtina acces la serviciile sociale. Donatori internationali au sponsorizat programele de pregatire in vederea coordonarii victimelor/martorilor organizate de-a lungul anului. Astfel de programe au ajutat victimele sa se descurce in sistemul judiciar complicat si au condus la mai multe condamnari ale traficantilor. Cu toate acestea, victimele s-au confruntat, in continuare, cu discriminarea societatii, mai ales in satele mici, din cauza prejudecatilor referitoare la femeile care cad victime traficului de persoane.

ANITP a continuat sa-si imbunatateasca baza nationala de date referitoare la traficul de persoane pentru a accelera identificarea victimelor si pentru a imbunatati asistenta acordata acestora prin aplicarea unor noi proceduri de colectare a informatiilor statistice.

Legea stipuleaza ca guvernul trebuie sa protejeze victimele traficului de fiinte umane, dar implementarea legii a fost slaba si inegala.  Autoritatile politienesti au pierdut frecvent legatura cu victimele identificate. Unele victime identificate au decis sa nu depuna plangere pentru a evita procedurile judiciare birocratice. Desi guvernul a instruit politia de frontiera sa incurajeze victimele sa se identificie, putine victime au fost dispuse sa faca acest lucru.

Secretariatul tehnic infiintat de ANPDC in 2005, care raspunde de implementarea unui plan de actiune la nivel national pentru combaterea traficului si exploatarii minorilor, a intreprins activitati de repatriere, protectie si reintegrare sociala a copiilor romani neinsotiti aflati in dificultate in alte state, indiferent daca astfel de copii au fost victime sau infractori. In perioada la care face referire raportul, misiunile diplomatice ale Romaniei au raportat identificarea a 385 de copii neinsotiti in 22 de tari din Uniunea Europeana si in Statele Unite, numar in usoara crestere comparativ cu 2007, cand fusesera identificati 373 de copii. Majoritatea s-a regasit in Italia si Spania. Potrivit ANPDC, pana la finele perioadei de raportare, fusesera repatriati 125 dintre acesti copii. Majoritatea celorlalti minori beneficiaza de servicii de asistenta sociala in statele in care au fost gasiti.

In decursul anului, guvernul a lucrat impreuna cu ONG-uri nationale si internationale pentru a informa publicul cu privire la riscurile reprezentate de traficul de persoane si pentru a imbunatati serviciile oferite victimelor, organizand sapte campanii nationale de informare. In plus, centrele regionale au sponsorizat cinci campanii locale in cooperare cu autoritatile locale si ONG-uri. In decursul anului, diversi demnitari au facut declaratii publice, cu privire la problema traficului de persoane, iar centrele regionale au oferit cursuri de pregatire pe tema traficului de persoane pentru 1.156 de politisti din mediul rural.

ANITP a continuat sa implementeze programele initiate in 2007 si a demarat noi programe. In luna decembrie, ANITP a demarat un proiect finantat de UE si sprijinit de mai multe ONG-uri europene menit sa sprijine capacitatea institutiilor de a preveni traficul de persoane. Proiectul implica realizarea de studii, o campanie impotriva exploatarii femeilor si instruirea politistilor din zonele rurale si a altor actori locali in scopul consolidarii institutiilor si structurilor nationale de lupta impotriva traficului de persoane. In 2007, ANDPC, Agentia Nationala Antidrog si directiile generale regionale de asistenta sociala si protectie a copilului au implementat, in cateva orase, un program de monitorizare a muncii minorilor. Proiectul a stabilit un sistem de servicii pentru protejarea, reabilitarea si reintegrarea sociala a minorilor care sunt victime ale traficului intern si international de persoane.

Raportul anual al Departamentului de Stat referitor la Traficul de Persoane poate fi gasit la urmatoarea adresa de internet: www.state.gov/g/tip.

Persoanele cu dizabilitati

Legea interzice discriminarea la locul de munca, in educatie, in accesul la serviciile de sanatate sau la alte servicii. Cu toate acestea, guvernul nu a implementat legea in intregime, iar discriminarea persoanelor cu dizabilitati a fost, in continuare, o problema in decursul anului.

Legea prevede asigrarea de posibilitati de access pentrupersoanele cu dizabilitati in cladiri si in transportul public. In practica, au fost putine facilitati construite special pentru persoanele cu dizabilitati, dar numarul acestora a crescut pe parcursul anului.

Potrivit rapoartelor ONG-urilor pe probleme de drepturile omului, plasarea, conditiile de trai si tratamentul pacientilor din numeroase sectii si spitale de psihiatrie nu au respectat standardele internationale privind drepturile omului si au fost sub normele profesionale din domeniu. Cele mai multe spitale de psihiatrie aveau conditii de igiena precare, iar caldura si hrana au fost insuficiente. Unele spitale nu aveau apa curenta, erau suprapopulate, nu aveau un numar suficient de paturi si niciun mecanism de solutionare a plangerilor in cazurile de abuz. In multe cazuri, pacientii erau izolati in camere cu gratii metalice la ferestre, in baza unor decizii arbitrare ale personalului. Conditiile din sectiile de psihiatrie nu s-au imbunatatit in decursul anului.

Desi, guvernul a adoptat in 2005 un plan de actiune pentru persoanele cu dizabilitati metale, ONG-urile au sustinut ca planul nu a reusit sa amelioreze conditiile din institutiile de psihiatrie; majoritatea aspectelor acestui plan a ramas neimplementata. Oferta de servicii comunitare de sanatate mentala a fost, in continuare, inadecvata.

Centrul pentru Resurse Juridice (CRJ), o organizatie non-guvernamentala locala, a criticat dur guvernul pentru modul in care trateaza copiii cu dizabilitati mentale si fizice.  Aparent, minorii erau tinuti in unitati pentru adulti, unii fiind permanent imobilizati, iar abuzul si neglijarea erau la ordinea zilei in insitutiile psihiatrice si in institutiile de ingrijire medicala din tara.

CRJ, a continuat sa atraga atentia asupra faptului ca minorii cu dizabilitati mentale erau maltratati in mod constant in institutiile de stat. Acesti copii erau supusi abuzului fizic si verbal, fiind legati de pat, loviti si amenintati ca vor fi trimisi la spitalele de psihiatrie. In luna februarie, CRJ a facut apel la guvern sa ia masuri urgente pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale copiilor cu dizabilitati mentale in asemenea institutii, criticand inca o data folosirea constrangerii fizice in cazul acestor copii.

Unii minori au fost trimisi la spitale de psihiatrie fara consimtamantul tutorilor lor legali. Potrivit ONG-urilor pe probleme de drepturile omului, nu a existat niciun sistem care sa garanteze respectarea  drepturilor copiilor cu dizabilitati mentale in institutiile de stat.

Minoritatile nationale/rasiale/etnice

Discriminarea romilor a ramas o problema grava. Grupuri ale romilor s-au plans ca brutalitatea politiei, inclusiv bataile si hartuirea, sunt practici comune.

In data de 12 august, Primaria Craiova a evacuat peste 80 de romi care stateau in locuinte construite ilegal pe un teren ce apartinea unei unitati militare.

In data de 2 septembrie, primarul sectorului 2 din Bucuresti a evacuat 21 de romi (9 adulti si 12 copii) dintr-o cladire pe care o ocupau in mod ilegal.

In decembrie 2007, politia a evacuat un grup de romi dintr-o tabara de corturi ridicata ilegal pe un teren din apropierea soselei de centura a Bucurestiului. ONG-urile au semnalat faptul ca romilor li s-a refuzat accesul sau nu au fost serviti in numeroase locuri publice. Romii s-au confruntat cu saracia, accesul inadecvat la serviciile guvernamentale, lipsa oportunitatilor de angajare, ratele ridicate ale abandonului scolar, deficitul de ingrijire medicala si cu discriminarea persistenta.

Nu s-au inregistrat progrese in ancheta conflictului violent din august 2007, izbucnit intre etnici unguri si romi in satul Apata, judetul Brasov, unde un grup de etnici unguri a atacat un cartier de romi dupa ce au gasit romi furand produse agricole de la o ferma.

Un raport al Comisiei Europene, publicat in 2004, estima ca populatia roma numara intre 1,8 si 2,5 milioane de persoane, desi ultimul recensamant oficial, din 2002, indica un numar mult mai redus, si anume de 535.000, reprezentand 3% din totalul populatiei. In luna august, guvernul a facut public un sondaj care estima ca populatia de etnie roma reprezinta 5,7% din totalul populatiei. Potrivit ONG-urilor, numarul oficial anterior era mic deoarece numerosi romi fie nu si-au dezvaluit apartenenta etnica, fie nu aveau acte de identitiate.

Potrivit Barometrului de Incluziune a Romilor din februarie, 2007, 23% dintre romi erau analfabeti si 95% nu terminasera liceul. ONG-urile si mass-media au semnalat faptul ca atitudinea discriminatorie a profesorilor si a celorlalti elevi este unul dintre factorii care ii descurajeaza pe copii sa isi termine studiile. Au existat cazuri in care copiii romi au fost asezati in spatele clasei, au fost ignorati de profesori sau au fost brutalizati de alti elevi. In unele comunitati, autoritatile i-au plasat pe copiii romi in clase sau scoli separate.

In raspuns la plagerea depusa de Romani CRISS in 2007, CNCD a confirmat existenta unor comportamente discriminatorii in Scoala Josika Miklos fin Atid, judetul Harghita, unde elevii romi au fost separati de ceilalti copii din clasa a II-a. CNCD a recomandat autoritatilor scolare desegregarea claselor de elevi.

In iulie 2007, Ministerul Educatiei a emis un ordin prin care interzicea segregarea elevilor romi in scoli si cerea desegregarea claselor I si a V-a, inca de la formarea acestora. Un proiect al Romani CRISS a avut ca scop supravegherea aplicarii ordinului in 134 de scoli din 9 judete (Alba, Botosani, Brasov, Dolj, Galati, Hunedoara, Iasi, Neamt, and Salaj) si Bucuresti in anul scolar 2007-2008 si evaluarea gradului de segregare in scolile monitorizate. In 77 de scoli (63%), clasele I si a V-a nu au fost desegregate, desi ordinul cerea acest lucru. Studiul a identificat 43 de scoli segregate si alte 45 de scoli in care existau clase segregate.

Potrivit unui raport din 2007 al Institutului pentru o Societate Deschisa, romii erau de cinci ori mai susceptibili de a trai sub limita saraciei. De asemenea, OSI a estimat ca aproximativ 60% dintre romi traiesc segregati de majoritatea populatiei, in comunitati cu locuinte precare, fara acces la servicii de stat esentiale precum scoli, ingrijire medicala adecvata, apa curenta, electricitate si canalizare.

Comunitatile de romi au fost excluse din sistemul sistemul administrativ si juridic. Potrivit studiilor efectuate de Fundatia Soros Romania, in 2007, 4,9% dintre romi nu aveau certificate de nastere. In randul cetatenilor non-romi, mai putin de 1% nu aveau certificate de nastere. Similar, sondajele din 2007 si 2008 indicau faptul ca intre 1,9% si 6% dintre romi nu aveau carti de identitate, comparativ cu 1,5% dintre cetatenii non-romi. Lipsa documentelor de identitate i-a impiedicat pe romi  sa participe la alegeri, sa beneficieze de ajutor social, sa aiba acces la asigurarile de sanatate, sa obtina documente de proprietate si sa intre pe piata fortei de munca. De asemenea, un numar covarsitor de romi erau someri sau aveau locuri de munca necalificate.

Stereotipurile si limbajul discriminatoriu impotriva romilor au fost larg utilizate; in numeroase cazuri, jurnalisti si chiar oficiali de rang inalt au facut declaratii discriminatorii. In mai 2007, Presedintele Traian Basescu a folosit o expresie profund jignitoare pentru a descrie un reporter de televiziune. CNCD a decis ca afirmatia presedintelui a fost discriminatorie si l-a sanctionat pe acesta cu avertisment. Presedintele a contestat decizia CNCD in instanta. In mai, Curtea Suprema de Casatie si Justitie a decis ca, desi declaratia era discriminatorie, presedintele nu putea fi sanctionat pentru ca acea afirmatie fusese rostita intr-un cadru privat.

Guvernul si ONG-urile romilor au continuat aplicarea programului de identificare a romilor fara certificate de nastere si documente de identitate si sprijinire a acestora in vederea obtinerii lor in alte cateva judete, printre care Bihor si Braila. In luna februarie, Romani CRISS si politia au inceput sa aplice acest program in Bucuresti.

In iunie 2007, guvernul a infiintat o comisie alcatuita din specialisti romi si non-romi in istoria romilor, pentru a studia perioada de sclavie a romilor. Comisia a elaborat un proiect de raport care nu a fost dat publicitatii si nu si-a continuat activitatea in cursul anului, din cauza lipsei fondurilor.

Etnicii maghiari au fost considerati de guvern drept cea mai mare minoritate etnica, avind 1.4 milioane de persoane, potrivit recensamantului din 2002. In regiunea Moldova, acolo unde locuieste minoritatea de ceangai romano-catolici, comunitatea a avut in continuare clase de limba maghiara finantate de guvern; 955 de elevi din 14 localitati au avut ore de limba maghiara in decursul anului scolar 2008-2009. Cu toate acestea, incercarile de intimidare au continuat. Doi preoti romano-catolici din satul Cleja, judetul Bacau, i-au amenintat pe copiii care participau la cursurile de limba maghiara ca nu vor primi sfintul mir. In luna mai, Asociatia Ceangailor Maghiari din Moldova a depus plangere impotriva preotilor la CNCD, acuzandu-i de discriminare. La finele anului, plangerea inca nu fusese evaluata.

Un studiu publicat in iunie 2007 de Institutul pentru Politici Publice si Romani CRISS, a atras atentia asupra pericolului reprezentat de actele de discriminare si de limbajul instigator la ura indreptate in principal impotriva romilor si a homosexualilor si intalnite in cursul anului in forumurile de discutii a patru cotidiene online.

In august 2007, guvernul a infiintat un institut care se va ocupa cu studierea istoriei, culturii, religiei si politicilor referitoare la minoritatile nationale.

Alte abuzuri si discriminari ale societatii

ONG-urile au semnalat faptul ca abuzurile politiei si discriminarea societatii impotriva homosexualilor au fost un lucru obisnuit si ca ostilitatea manifestata deschis a impiedicat semnalarea unor cazuri de hartuire si discriminare. Membrii comunitatii homosexualilor si lesbienelor si-au exprimat, in continuare, ingrijorarea privind discriminarea in sistemul de invatamant si de sanatate.

In data de 24 mai, aproximativ 200 de persoane au participat la “marsul anual al diversitatii” parada homosexualilor organizata la Bucuresti. Autoritatile locale au mobilizat sute de politisti pentru protectia participantilor si, pentru prima oara, parada s-a incheiat fara incidente violente. Cu toate acestea, Noua Dreapta, un grup neo-fascist ce militeaza impotriva homosexualilor si pretinde sa aiba orientare crestina, a organizat o contra-demonstratie in aceeasi zi, la o alta ora si in alt loc si a strigat sloganuri impotriva homosexualilor. Si Partidul Conservator a criticat parada homosexualilor si a organizat o demonstratie de sustinere a valorilor traditionale in data de 25 mai.

Nu s-au inregistrat progrese in anchetele incidentelor violente care au avut loc la paradele homosexualilor din anii precedenti.

Cativa tineri aflati in custodia politiei si considerati de colegii de detentie homosexuali s-au plans ca au fost hartuiti si agresati alti detinuti, autoritatile nereusind sa-i protejeze.

In iulie 2007, un tribunal din Bucuresti a dat pentru prima oara castig de cauza unei persoane care a acuzat o companie de discriminare in accesul la servicii pe criteriul orientarii sexuale. Pana finele anului, plangerea adresata CNCD nu fusese inca analizata.

Autoritatile au aplicat rareori legile prin care se interzice discriminarea persoanelor infectate cu virusul HIV. Discriminarea persoanelor bolnave de HIV/SIDA a afectat accesul la servicii de ingrijire medicala si dentara de rutina. Incalcarea confidentialitatii privind statutul HIV al unei persoane a fost des intalnita si rareori pedepsita.

Un raport publicat de Human Rights Watch (HRW) in 2006 a semnalat discriminarea la scara larga cu care se confrunta copiii afectati de HIV/SIDA si incapacitatea autoritatilor de a-i proteja pe copiii de discriminare, a abuz si neglijare. Potrivit raportului, mai putin de 60% dintre copiii si tinerii bolnavi de HIV/SIDA s-au dus la scoala. Adeseori, doctorii au refuzat sa trateze copiii si tinerii bolnavi de HIV/SIDA. Personalul medical, autoritatile scolare si angajatii guvernamentali nu au pastrat confidentialitatea informatiilor referitoare la minori, ceea ce a impiedicat accesul copiilor si familiilor la servicii precum scolarizarea. In unele situatii, copiii si parintii acestora au fost amenintati de parintii altor copii pentru a-i determina sa nu mai vina la scoala. De asemenea, au existat informatii conform carora copii fara nicio dizabilitate mentala au fost plasati in centre pentru copii cu dizabilitati mentale deoarece erau infectati cu HIV/SIDA.

Peste jumatate dintre adolescentii infectati cu HIV erau activi din punct de vedere sexual. Accesul acestora la unitatile de sanatate a reproducerii si de prevenire a transmiterii HIV si a bolilor infectioase transmise pe cale sexuala a fost adeseori limitat. Raportul publicat in iunie 2006 de HRW specifica faptul ca, desi tara ofera acces universal la terapie antiretrovirala, stigmatizarea si discriminarea persoanelor bolnave de HIV/SIDA le-a impiedicat, adeseori, accesul la educatie, ingrijire medicala, servicii guvernamentale si angajare. Guvernul nu a avut o strategie de gestionare a tranzitiei copiilor infectati cu HIV, care traiesc in institutii sau in centre, dupa implinirea varstei de 18 ani. Mai putin de 60% dintre copiii si tinerii diagnosticati pozitiv au urmat vreo forma de scolarizare.

In decursul anului, guvernul a cooperat cu organizatiile internationale pentru a implementa o strategie nationala referitoare la SIDA, prin organizarea de conferinte si distribuirea de brosuri pentru a informa publicul in legatura cu aceasta boala.

Sectiunea 6. Drepturile angajatilor

a. Dreptul de asociere

Toti angajatii, cu exceptia unora dintre functionarii publici, au dreptul constitutional sa se asocieze in mod liber, sa formeze si sa adere la sindicate fara autorizatie prealabila; acestia si-au exercitat acest drept in mod liber. Cu toate acestea, angajatii Ministerului Apararii, majoritea angajatilor Ministerului Internelor si Reformei Administrative si ai Ministerului Justitiei, personalul din penitenciare si cel din serviciile de informatii nu au avut permisiunea sa formeze sindicate. Majoritatea angajatilor facea parte din una dintre cele 5 principale confederatii sindicale nationale. Aproximativ 40-50% din forta de munca facea parte dintr-un sindicat, dar acest procent a continuat sa scada.

Dreptul de a forma sindicate a fost respectat in practica, in general; numerosi angajatori au creat sindicate agreate de companii. Liderii sindicali au afirmat ca cerintele de inscriere in sindicate, prevazute de lege, au fost complicate, dar in general rezonabile. Cu toate acestea, sindicatele au obiectat fata de cerinta de a depune liste cu potentiali membri de sindicat odata cu cererea de inscriere. Dat fiind ca si angajatorii aveau acces la aceasta lista, liderii sindicali s-au temut ca acest lucru ar putea conduce la masuri impotriva angajatilor, impiedicand crearea de noi sindicate.

Legea permite sindicatelor sa-si desfasoare activitatea fara niciun amestec din exterior, iar guvernul a protejat acest drept, in practica. Spre deosebire de anii anteriori, nu au fost raportate cazuri de interventie a guvernului in negocierile conditiilor de munca, activitatile sindicale, negocierile collective sau greve.

Desi legea permite tuturor angajatilor sa organizeze greve, cu exceptia judecatorilor, procurorilor, a unor angajati ai Ministerului Justitiei, a angajatilor din serviciile secrete, a celor din Ministerul Apararii Nationale si Ministerul Afacerilor Interne, cerintele confuze care necesita timp indelungat au ingreunat organizarea de greve in mod legal. Sindicatele pot intra in greva numai daca eforturile de arbitraj esueaza si daca angajatorii primesc un preaviz de 48 de ore. Sindicatele s-au plans ca solicitarile lor trebuie sa fie supuse unui proces de conciliere guvernamental inainte de initierea unei greve si ca instantele judecatoresti au tendinta de a declara grevele ca fiind ilegale. Companiile pot cere despagubire de la organizatorii grevei in cazul in care instanta considera o greva ca fiind ilegala.

b. Dreptul de organizare si negociere colectiva

Legea stipuleaza dreptul angajatilor la negociere colectiva, dar controlul guvernamental al multor intreprinderi industriale si absenta reprezentantilor independenti ai conducerii la aceste entitati au ridicat obstacole in ceea ce priveste negocierea colectiva. Aproximativ 80% din totalul fortei de munca a fost angajata in baza contractelor colective de munca la nivel de sucursala si de unitate. Pentru perioada 2007-2010, a fost incheiat un contract colectiv de munca la nivel national intre principalele asociatii patronale, sindicate si guvern. Cu toate acestea, contractele rezultate in urma negocierilor colective nu au fost puse in aplicare in mod consecvent. Desi contractele colective de munca sunt negociate la fiecare patru ani, salariul minim este negociat anual. Salariile anagajatilor din sectorul public au fost calculate pe baza salariului minim stipulat in lege si a unei grile de salarizare specifica fiecarui minister si calculata in functie de bugetul anual al respectivului minister.

Legea contine prevederi clare in ceea ce priveste discriminarea impotriva sindicatelor, prevederi care au fost, in general, respectate.

Nu exista scutiri de la prevederile legilor obisnuite ale muncii in cele sase zone comerciale ale tarii si in cele 31 de zone defavorizate.

c. Interzicerea muncii fortate sau obligatorii

Legea interzice munca fortata sau obligatorie, inclusiv in ceea ce priveste minorii; cu toate acestea, au existat informatii conform carora astfel de practici au avut loc. Au existat cazuri de trafic de persoane, in special femei si copii, in scopul exploatarii sexuale, pentru munca sau cersit fortat.

d. Interzicerea muncii minorilor si varsta minima de angajare

Munca minorilor a ramas o problema. Desi exista legi care sa protejeze minorii impotriva exploatarii, in practica, guvernul nu le-a aplicat in mod consecvent.

Varsta minima de angajare este de 16 ani, dar minorii pot munci cu consimtamantul parintilor sau al tutorilor de la varsta de 15 ani. Minorilor le este interzis sa munceasca in conditii de risc. Angajarea minorilor cu varsta mai mare de 15 ani care urmeaza cursurile invatamantului obligatoriu este interzisa in cazul anumitor activitati incluse pe o lista ce a fost aprobata in iunie 2007, ca urmare a adoptarii unei directive a UE. Minorii cu varsta sub 16 ani care muncesc au dreptul sa isi continue educatia, iar legea ii obliga pe angajatori sa ii sustina in aceasta privinta. Minorii cu varste cuprinse intre 15 si 18 ani pot lucra cel mult 6 ore pe zi si cel mult 30 de ore pe saptamana, cu conditia ca participarea la cursuri sa nu fie afectata. Totusi, in practica, s-a constatat ca multi dintre copiii care muncesc renunta la participarea la cursuri. Acestia nu pot lucra ore suplimentare sau in schimburi de noapte si au dreptul la trei zile suplimentare de concediu anual.

In ciuda recunoasterii problemei de catre autoritati, munca minorilor, inclusiv cersitul, vanzarea de maruntisuri pe strada si spalatul parbrizelor, a ramas o practica raspandita in randul comunitatilor de romi, mai ales in zonele urbane. Unii dintre copiii implicati in astfel de activitati aveau chiar si 5 ani.

ANPDC, infiintata in cadrul Ministerului Muncii, Familiei si Egalilitatii de Sanse, este principala institutie ce se ocupa de monitorizarea si coordonarea tuturor programelor de prevenire si eliminare a formelor grave de munca a minorilor. In 2007, au fost 490 de cazuri confirmate de minori care munceau, 249 in zonele urbane si 241 in zonele rurale. La finalul primelor 6 luni ale anului 2008, fusesera confirmate 247 de cazuri de minori care munceau, 137 in zonele urbane si 110 in zonele rurale.

ANPDC poate impune amenzi si poate inchide fabrici pentru ca exploateaza minori, dar aplicarea a fost, in general, laxa, cu exceptia cazurilor extreme. In ciuda prevalentei muncii minorilor, in decursul anului nu au existat informatii privind acuzarea sau condamnarea vreunei persoane in baza vreunei legi privind munca minorilor. In general, angajatorii care au incalcat legile privitoare la munca minorilor au fost amendati, dar in practica judecatorii nu au considerat incalcarile acestor legi drept infractiuni. Inspectoratul de Munca din cadrul Ministerului Muncii a declarat ca, in anul 2006, a verificat 100.200 de angajatori. Din cele 16.571 de persoane identificate care nu aveau documente de munca legale, 206 au fost tineri cu varsta cuprinsa intre 15 si 18 ani.

Legea cere scolilor sa informeze imediat serviciile sociale cu privire la copiii care lipsesc de la ore pentru a munci. Serviciile sociale sunt autorizate sa colaboreze cu scolile pentru a reintegra astfel de copii in sistemul de invatamant. Guvernul a realizat campanii de informare in randul copiilor, al potentialilor angajatori si al publicului larg, facand progrese considerabile in stabilirea mecanismelor de colectare a informatiilor si monitorizare a directiilor fenomenului.

e. Conditiile acceptabile de lucru

Incepand cu luna octombrie, salariul minim brut al unui angajat cu norma intreaga de 170 de ore pe luna, era de 540 RON (190 USD) sau aproximativ 3,17 RON (1.10 USD) pe ora. Salariul minim al muncitorilor calificati este cu 20% mai mare decat al celor necalificati. Salariul minim lunar nu putea asigura un trai decent pentru un angajat si familia sa.

Salariul minim se calculeaza mai degraba in raport cu salariul mediu, decat cu cosul zilnic. In luna iulie, reprezentanti ai federatiilor sindicale, asociatilor de angajatori si ai guvernului au semnat un accord tripartite care a dus la cresterea salariului lunar din luna octombrie.

In general, ratele salariului minim au fost respectate si aplicate de Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse. In practica, numerosi angajatori au platit salarii suplimentare la negru pentru a beneficia de impozite reduse atat pentru angajator, cat si pentru angajat. Cu toate acestea, aceasta practica a avut impact negativ asupra viitoarelor pensii ale angajatilor si asupra posibilitatii acestora de a obtine credite comerciale.

Legea prevede saptamana de lucru de 40 de ore sau 5 zile. Orele suplimentare efectuate la sfarsit de saptamana sau de sarbatorile nationale, precum si cele care depasesc cele 40 de ore, sunt platite prin lege, dar nu trebuie sa depaseasca 48 de ore pe saptamana, in medie, intr-o singura luna. Legea prevede o perioada de odihna de 24 de ore in timpul saptamanii lucratoare, desi majoritatea angajatilor au primit doua zile libere pe saptamana. Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse a pus in aplicare aceste standarde in mod eficient. Liderii sindicali s-au plans ca incalcarea regulilor privind orele suplimentare a reprezentat principala problema cu care s-au confruntat membrii de sindicat, intrucat angajatilor li s-a cerut sa lucreze peste limita legala privind numarul maxim de ore suplimentare, plata prevazuta prin lege pentru aceste ore nefiind intotdeauna efectuata. Aceasta situatie a fost intalnita cel mai des in sectoarele textil, bancar, financiar si de constructii. Oficiali sindicali au sustinut ca majoritatea accidentelor de munca a avut loc in timpul acestor ore suplimentare obligatorii si neplatite.

Legea prevede penalitati pentru munca realizata fara contract de munca, atat in sectorul formal, cat si in sectorul informal al economiei. Angajatorii care folosesc munca ilegala pot fi pedepsiti cu inchisoarea sau amendati cu pana la 100.000 RON (41.666 USD).

Ministerul Muncii, Familiei si Egalitatii de Sanse a avut autoritatea de a stabili si pune in aplicare standarde de siguranta pentru majoritatea industriilor, dar nu a avut personal pregatit pentru punerea in aplicare a acestora. Angajatorii au ignorat, adeseori, recomandarile ministerului, aplicate, de obicei, numai dupa producerea unui accident. Angajatii au avut dreptul de a refuza indeplinirea sarcinilor riscante dar, in practica, au invocat foarte rar acest drept.

<< back to 2008 reports   |   back to top ^