Reports on Romania

Raportul de tara pentru Romania privind respectarea Drepturilor Omului in 2005

<< inapoi la raporturile pentru anul 2005

Prefata

Rapoartele de tara privind drepturile omului - 2005
Date publicitatii de Biroul pentru Democratie, Drepturile Omului si Munca
8 martie 2006

Toti oamenii doresc si merita sa traiasca in demnitate si libertate. Asa cum a spus si Presedintele Bush, “promovarea libertatii este marea istorie a vremurilor noastre”. Promovarea drepturilor omului si a democratiei este un fenomen la scara mondiala; se discuta din ce in ce mai mult, in intreaga lume, despre democratie si valorile universale protejate prin guvernarea democratica.

Cererea din ce in ce mai mare pentru o guvernare democratica reflecta recunoasterea faptului ca cel mai bun garant al drepturilor omului este reprezentat de o democratie prospera, cu institutii guvernamentale reprezentative, care pot fi trase la raspundere, de drepturi egale in baza legii, de o societate civila viguroasa, de pluralismul politic si de mass-media independenta.

Statele Unite si alte natiuni libere au datoria de a apara drepturile omului si de a promova avantajele democratiei. Trebuie sa continuam sa ajutam statele sa isi dezvolte institutiile democratice care vor asigura respectarea drepturilor omului pe termen lung. Trebuie sa ajutam democratiile fragile sa ofere o viata mai buna cetatenilor. Trebuie sa indemnam statele sa raspunda pentru retragerea angajamentelor internationale privind drepturile omului. De asemenea, trebuie sa fim intotdeauna solidari cu oamenii curajosi din intreaga lume care traiesc cu teama, dar si cu speranta de libertate.

Prin apararea si promovarea drepturilor omului si principiilor democratice, ne mentinem increderea in cele mai pretuite valori ale tarii noastre si punem bazele unei paci durabile. Indeplinirea promisiunilor Declaratiei Universale a ONU privind Drepturile Omului si construirea unor democratii dinamice in intreaga lume va necesita implicarea mai multor generatii, dar acestea reprezinta o urgenta care nu poate fi amanata.

Cu aceste ganduri, am placerea de a transmite Congresului Statelor Unite Rapoartele de tara ale Departamentului de Stat privind Drepturile Omului pentru anul 2005.

Condoleezza Rice
Secretar de Stat

Introducere

Rapoartele de tara privind drepturile omului - 2005
Date publicitatii de Biroul pentru Democratie, Drepturile Omului si Munca
8 martie 2006

Aceste rapoarte descriu realizarile a 196 de state in ceea ce priveste aplicarea angajamentelor internationale privind drepturile omului. Aceste drepturi de baza, reflectate in Declaratia Universala a ONU privind Drepturile Omului, au fost insusite de oameni din culturi diferite, cu experiente si credinte dintre cele mai diverse si reprezinta ceea ce Presedintele Bush numeste “cerinte de demnitate umana care nu se negociaza”.

Departamentul de Stat a publicat primele rapoarte anuale de tara privind drepturile omului in 1977, in conformitate cu mandatul Congresului, acestea devenind un element esential in cadrul eforturilor Statelor Unite de a promova respectarea drepturilor omului in intreaga lume. Timp de aproape trei decenii, rapoartele au constituit un document de referinta si o baza pentru cooperarea intre guverne, organizatii si persoane fizice care doresc sa puna capat abuzurilor si sa consolideze capacitatea tarilor de a proteja drepturile fundamentale ale tuturor.

Sprijinirea drepturilor omului in intreaga lume nu este o incercare de a impune valori straine cetatenilor altor state sau de amestec in politica interna a acestor state. Declaratia Universala indeamna “fiecare persoana si fiecare organ al societatii… sa promoveze respectarea acestor drepturi si libertati si sa asigure, prin masuri progresive nationale si internationale, recunoasterea si indeplinirea lor eficienta…”.

Presedintele Bush a angajat Statele Unite in procesul de conlucrare cu alte democratii si cu oameni de buna credinta din intreaga lume pentru a atinge un obiectiv istoric pe termen lung: “sfarsitul tiraniei in lumea in care traim”.

Desigur, incalcari ale drepturilor omului si erori judiciare pot avea loc in tarile democratice. Nici un sistem guvernamental nu este perfect. Conditiile drepturilor omului in democratiile din intreaga lume variaza considerabil, iar aceste rapoarte de tara reflecta tocmai acest lucru. In mod special, sistemele democratice superficiale si cu resurse insuficiente pot esua in respectarea obligatiilor asumate fata de cetateni, inclusiv cele referitoare la drepturile omului. Tranzitiile democratice pot fi tumultoase si dificile. Coruptia in crestere poate intarzia dezvoltarea democratiei, poate distorsiona procesul juridic si poate distruge increderea publicului. Cu toate acestea, per total, statele democratice ofera mai multa protectie impotriva incalcarii drepturilor omului decat statele nedemocratice.

Drumul Statelor Unite catre libertate si dreptate pentru toti a fost unul indelungat si dificil si inca este departe de a se fi incheiat. Cu toate acestea, separarea puterilor in stat, presa libera, deschiderea noastra catre lume si, cel mai important, curajul civic al patriotilor americani ne ajuta sa ne pastram increderea in idealurile noastre fondatoare si in obligatiile noastre internationale referitoare la drepturile omului.

Aceste rapoarte de tara ofera un fundament bazat pe fapte prin care se pot evalua progresul in privinta drepturilor omului si provocarile care exista, in continuare. Rapoartele analizeaza realizarile fiecarei tari pentru anul 2005, dar nu compara tarile pe baza acestor realizari. Raportul pentru fiecare tara vorbeste de la sine, dar se pot face observatii generale. In continuare, sunt prezentate sase observatii generale, insotite de exemple specifice anumitor tari. Exemplele sunt de natura ilustrativa, nu exhaustiva.

In primul rand, statele in care puterea este concentrata in mainile unor conducatori care nu pot fi trasi la raspundere tind sa fie cele care incalca cel mai mult drepturile omului, in mod sistematic. Printre aceste state se numara sistemele inchise, totalitare, care isi priveaza cetatenii de drepturile fundamentale, pana la statele autoritare, in care exercitarea acestor drepturi fundamentale este strict restrictionata.

In 2005, Republica Democrata Populara Coreeana (Coreea de Nord) a ramas una dintre cele mai izolate tari din lume. Regimul represiv a controlat, in continuare, aproape toate aspectele vietii cetatenilor, negand libertatea de expresie, de religie, de intrunire si asociere, de miscare si libertatea presei, precum si drepturile angajatilor. In decembrie 2005, regimul a fost si mai izolat prin diminuarea semnificativa a prezentei ONG-urilor internationale in tara.

In Birmania, condusa de o junta prin dictat, promisiunile de reforma democratica si de respectare a drepturilor omului au fost, in continuare, o fatada in spatele careia s-au ascuns brutalitatea si represiunea. Munca fortata, traficul de persoane, folosirea copiilor-soldat si discriminarea religioasa au fost, in continuare, probleme grave. Abuzurile continue ale soldatilor au inclus utilizarea sistematica a violului, torturii, executiilor si a stramutarii fortate a cetatenilor de alte etnii. Regimul a mentinut un control strict prin intermediul supravegherii, al hartuirii si al arestarii activistilor politici, inclusiv a laureatului Premiului Nobel si lider al opozitiei, Aung San Suu Kyi, care a ramas in arest la domiciliu fara a i se aduce nici o acuzatie.

In 2005, realizarile deja slabe ale guvernului iranian in privinta drepturilor omului si a democratiei s-au diminuat. In alegerile prezidentiale din luna iunie, peste 1.000 de candidati inregistrati – inclusiv toate candidatele – au fost scosi din competitie in mod arbitrar de consiliul legislativ. Noul presedinte ales, foarte strict si sever, a negat existenta Holocaustului si a cerut eliminarea Israelului. Clericii din consiliu si presedintele au ignorat deteriorarea conditiilor de detentie ale sutelor de prizonieri politici, au impus restrictii suplimentare in privinta libertatii presei si au continuat sa reduca libertatile sociale si politice. Au existat, in continuare, abuzuri grave cum ar fi executiile, incalcarile grave ale libertatii de religie, discriminarea bazata pe apartenenta etnica si pe religie, disparitiile, vigilenta extremista, utilizarea torturii si alte tratamente degradante.

In Zimbabwe, guvernul a atacat incontinuu demnitatea umana si libertatile fundamentale, tinand sub control strict societatea civila si ONG-urile axate pe drepturile omului si manipuland alegerile parlamentare din luna martie. Membrii opozitiei au fost supusi abuzurilor, inclusiv tortura si viol. Noile amendamente constitutionale au permis guvernului sa restrictioneze iesirea din tara, au trecut in proprietatea guvernului toate terenurile alocate in cadrul programului de achizitie de terenuri si au eliminat dreptul de a ataca achizitiile de terenuri in instanta. Operatiunea “Restaurarea Ordinii”, initiata de guvern pentru a demola presupusele case si companii ilegale, a afectat sau a distrus viata a peste 700.000 de persoane, accentuand recesiunea economica.

In Cuba, regimul a continuat sa controleze toate aspectele vietii prin intermediul partidului comunist si al organizatiilor controlate de stat. Regimul a innabusit apelurile la reforma democratica, cum ar fi Proiectul Varela, care propunea un referendum national. Autoritatile i-au arestat, retinut, amendat si amenintat pe activistii Varela, iar guvernul a retinut cel putin 333 de prizonieri si detinuti politici.

Realizarile Chinei in privinta drepturilor omului au fost, in continuare, slabe, iar guvernul a continuat sa comita abuzuri grave. Cei care se opuneau in mod public politicilor guvernului chinez sau care protestau impotriva autoritatii guvernamentale au fost hartuiti si inchisi de catre autoritatile guvernamentale si cele de securitate. Tulburarea linistii publice si protestele prin care se cerea repararea nedreptatilor au crescut in mod semnificativ, iar cateva incidente violente au fost suprimate in mod violent. Au fost amanate masurile cheie de intensificare a autoritatii judiciare si de reducere a puterii arbitrare a fortelor de politie si de securitate. Restrictiile impuse mass-mediei si Internetului au existat in continuare. Reprimarea grupurilor minoritare a continuat, in special in ceea ce priveste uigurii si tibetanii. Au fost adoptate noi regulamente privind cultele religioase, prin care s-a extins protectia legala pentru unele activitati ale grupurilor religioase inregistrate, dar au continuat masurile de reprimare a grupurilor religioase neinregistrate si a miscarii spirituale Falun Gong.

In Belarus, Presedintele Lukashenko a continuat sa-si aroge puteri, atat pentru sine cat si pentru regimul sau dictatorial. Activistii in favoarea democratiei, inclusiv politicieni din opozitie, lideri ai sindicatelor independente, studenti si editori de ziare au fost retinuti, amendati si inchisi pentru ca l-au criticat pe Lukashenko si regimul acestuia. Guvernul a folosit din ce in ce mai mult controalele fiscale si noi cerinte de inregistrare pentru a complica sau a refuza posibilitatea de functionare legala pentru ONG-uri, mass-media independenta, partidele politice si organizatiile religioase si cele ale minoritatilor.

In al doilea rand, drepturile omului si democratia se afla in stransa legatura, ambele fiind esentiale pentru stabilitatea si securitatea pe termen lung. Natiunile libere si democratice care respecta drepturile cetatenilor contribuie la construirea bazei pentru o pace durabila. Pe de alta parte, statele care incalca, in mod grav si sistematic, drepturile propriilor cetateni, pot reprezenta o amenintare la adresa tarilor vecine si a comunitatii internationale.

Birmania este un astfel de caz. Doar revenirea Birmaniei pe calea democratiei poate duce la respectarea drepturilor fundamentale ale poporului birmanez. Junta a refuzat sa recunoasca alegerile legislative istorice libere si corecte din 1990. Guvernarea dura si distructiva a regimului a cauzat multa suferinta poporului birmanez si a dat nastere sau a exacerbat o serie intreaga de probleme pentru vecinii acestui stat, de la fluxul de refugiati pana la raspandirea bolilor contagioase si al traficului de droguri si de fiinte umane. Pe 16 decembrie, Consiliul de Securitate al ONU a organizat o dezbatere foarte importanta privind situatia din Birmania.

Republica Populara Democrata Coreeana este un alt exemplu in acest sens. Atunci cand peninsula coreeana a fost impartita, Republica Populara Democrata Coreeana (Coreea de Nord) si Republica Coreea (Coreea de Sud) se aflau aproximativ la acelasi nivel economic, ambele fiind supuse unui regim autoritar. Libertatea politica si economica a diferentiat cele doua Corei. Astazi, nord-coreenii sunt privati de libertatile fundamentale, in timp ce guvernarea regimului autoritar a avut drept rezultat zeci de mii de refugiati. Guvernul a obtinut valuta forte prin activitati ilegale, inclusiv traficul de droguri, falsificarea de bani si de bunuri cum ar fi tigarile, si prin contrabanda. Phenian-ul a ignorat apelurile repetate ale comunitatii internationale de a renunta la programele sale nucleare.

Guvernul iranian a continuat sa ignore dorinta poporului iranian de a avea un guvern responsabil, continuandu-si politica periculoasa de a dezvolta arme nucleare, sustinand organizatiile teroriste si promovand distrugerea unui stat membru al ONU – inclusiv prin cateva declaratii publice ale noului presedinte. Privarea poporului iranian de drepturile sale fundamentale, amestecul Iranului in Irak, sprijinul acordat Hezbollah, Hamas si altor organizatii teroriste, precum si refuzul de a se implica in mod constructiv in aceste probleme au izolat si mai mult Iranul de comunitatea internationala.

In acelasi mod, guvernul din Siria a refuzat apelurile internationale de a respecta libertatile fundamentale ale cetatenilor sai si de a-si inceta amestecul in politica vecinilor sai. Siria a continuat sa sprijine Hezbollah, Hamas si alte grupuri teroriste palestiniene si nu a cooperat pe deplin cu Comisia Independenta a ONU pentru Investigatii Internationale cu privire la asasinarea fostului prim-ministru libanez al-Hariri, la Beirut. Rapoartele anchetatorului-sef au conchis ca probele au evidentiat implicarea autoritatilor siriene si au subliniat faptul ca oficiali sirieni au indus in eroare anchetatorii, in mod deliberat, in timp ce isi afirmau cooperarea in acest sens.

Pe de alta parte, in Balcani, in ultimii cativa ani s-a remarcat o imbunatatire generala a drepturilor omului, a democratiei si a statului de drept, ceea ce a condus la o mai mare stabilitate si securitate in regiune. Regimurile de la guvernare sunt din ce in ce mai democratice, mai multi criminali de razboi sunt deferiti justitiei, un numar important de persoane stramutate s-au intors acasa, alegerile respecta din ce in ce mai mult standardele internationale, iar vecinii isi intensifica cooperarea pentru a solutiona problemele regionale si post-conflict. Numeroase tari din fosta Iugoslavie au realizat progrese in ceea ce priveste deferirea persoanelor acuzate de crime de razboi justitiei din tarile respective, ceea ce este foarte important pentru reconcilierea nationala si pentru stabilitatea regionala. Cu toate acestea, la finele anului 2005, doi dintre cei mai cautati suspecti de crime de razboi, Radovan Karadzic si Ratko Mladic, se aflau in libertate.

In al treilea rand, unele dintre cele mai grave incalcari ale drepturilor omului sunt comise in contextul conflictelor armate interne si/sau transfrontaliere. Incercarea guvernului sudanez din 2003 de a inabusi o mica revolta a rebelilor africani din Darfur, prin intermediul inarmarii militiilor janjaweed care aveau voie sa distruga regiunea, a avut drept rezultat un conflict violent. In septembrie 2004, Departamentul de Stat a hotarat ca la Darfur a avut loc un genocid. Acesta a continuat si in 2005. La finele anului 2005, cel putin 70.000 de civili si-au pierdut viata, aproape 2 milioane au fost alungati din cauza luptelor si peste 200.000 de refugiati au fugit in tara vecina, Ciad. Tortura a fost raspandita si sistematica in Darfur, precum si violenta impotriva femeilor, inclusiv violul folosit ca arma de razboi. Au existat informatii referitoare la femei care au fost alungate in desert; soarta lor ramane necunoscuta. Acordul de Pace semnat de guvernul sudanez si de Miscarea Populara de Eliberare din Sudan a deschis calea adoptarii unei constitutii, in luna iulie, si cea a formarii unui guvern de unitate nationala care sa functioneze pana la alegerile din 2009. Uniunea Africana a trimis 7.000 de soldati in Darfur; prezenta lor acolo a contribuit la diminuarea violentei, dar nu si la eliminarea acesteia. La finele anului 2005, atacurile janjaweed impotriva civililor, atacuri sprijinite de guvern, au continuat.

Realizarile slabe ale Nepalului cu privire la drepturile omului s-au diminuat. Guvernul a continuat sa comita numeroase abuzuri grave, atat in timpul cat si dupa starea de urgenta din februarie-aprilie, care a suspendat toate drepturile fundamentale, cu exceptia habeas corpus. In numeroase cazuri, guvernul a ignorat ordinele de habeas corpus emise de Curtea Suprema si, adeseori, a arestat din nou studenti si lideri ai partidelor politice. De asemenea, insurgentii maoisti si-au continuat campania de torturare, ucidere, bombardare, de recrutare a copiilor, de rapire, coercitie si de fortare a inchiderii scolilor si a companiilor.

Criza politica din Coasta de Fildes, care a continuat sa imparta tara in doua, a condus la alte abuzuri, in 2005, inclusiv violul, tortura si crimele extrajudiciare comise de guvern si de fortele rebele de securitate. Au fost semnalate mai putine cazuri de recrutare a copiilor-soldat, multi dintre acestia fiind eliberati. Violenta si amenintarile impotriva opozitiei politice au continuat. In ciuda eforturilor continue depuse de comunitatea internationala si de Uniunea Africana, procesul politic de stabilire a unui guvern care sa imparta puterea a ramas blocat. La sfarsitul lunii septembrie, se realizasera putine lucruri in ceea ce priveste pregatirea alegerilor din 30 octombrie, iar dezarmarea grupului de rebeli Noile Forte nu incepuse. Pe 6 octombrie, Uniunea Africana a hotarat sa prelungeasca mandatul Presedinteului Laurent Gbagbo cu maxim un an.

In Cecenia si in alte parti din regiunea de nord a Rusiei, fortele federale si fortele cecene pro-moscovite au comis abuzuri cum ar fi tortura, executiile, disparitiile si detinere arbitrara. Gruparile paramilitare cecene pro-moscovite au actionat, uneori, se pare, independent de structura de comanda a Rusiei si nu au existat informatii conform carora autoritatile federale ar fi avut vreun rol in controlarea acestora sau in tragerea acestora la raspundere pentru comiterea de abuzuri grave. De asemenea, fortele anti-guvernamentale au continuat sa organizeze atacuri teroriste cu bombe si sa incalce grav drepturile omului in Caucazul de Nord. Anul 2005 a fost martorul extinderii violentei si a abuzurilor in intreaga regiune, existant un climat general de ilegalitate si de coruptie.

Regiunea Marilor Lacuri din Africa Centrala, care include Republica Democrata Congo (DRC), Rwanda, Burundi si Uganda, a fost grav afectata de razboiul civil, de violenta interetnica la scara larga si de abuzurile grave privind drepturile omului, timp de mai bine de un deceniu. Cu toate acestea, per total, in 2005 violenta a scazut, incurajand zeci de mii de persoane stramutate, in special originari din Burundi, sa se intoarca acasa. Burundi si-a incheiat procesul de tranzitie de patru ani, iar in Congo s-au inregistrat progrese electorale istorice. Guvernele din regiunea Marilor Lacuri au inregistrat progrese remarcabile in ceea ce priveste demobilizarea miilor de copii-soldati din fortele militare si din cele care apartin altor grupari rebele. In acelasi timp, diferite grupari armate din partea de est a Congo au destabilizat, in continuare, regiunea si s-au intrecut in ceea ce priveste alocarea de resurse strategice si naturale, in ciuda operatiunilor militare congoleze sprijinite de ONU de dispersare a gruparilor armate din Congo. Mii de rebeli din Rwanda, Uganda si Burundi, inclusiv rebelii rwandezi care au comis genocidul din 1994, au continuat sa se opuna guvernelor tarilor lor, sa atace civili in Congo si sa comita abuzuri grave, in special impotriva femeilor si a copiilor. Guvernul Rwandei si cel al Ugandei au continuat sa directioneze arme, in mod ilegal, catre gruparile armate care comiteau abuzuri in estul Republicii Congo.

In Columbia, drepturilor omului au fost, in continuare, incalcate, dat fiind conflictul armat intern care dureaza de 41 de ani. Cu toate acestea, ofensiva militara a guvernului impotriva gruparilor armate ilegale si demobilizarea continua a gruparilor paramilitare au condus la diminuarea numarului de asasinate si de rapiri. De asemenea, Columbia a inceput un nou proces de implementare a unui nou cod de procedura, cu durata de patru ani. Cu toate acestea, impunitatea a fost, in continuare, un obstacol major, in special pentru oficialii acuzati de comiterea unor abuzuri legate de drepturile omului, precum si pentru anumiti membri ai militiei care au colaborat cu gruparile paramilitare.

In al patrulea rand, acolo unde societatea civila si presa independenta sunt sub asediu, libertatile fundamentale de expresie, de asociere si de intrunire sunt subminate. O societate civila robusta si o presa independenta contribuie la crearea conditiilor pe baza carora se pot dezvolta drepturile omului, prin constientizarea cetatenilor referitor la drepturile acestora, prin dezvaluirea abuzurilor, prin insistenta pentru reforma si prin tragerea la raspundere a guvernelor.

Guvernele ar trebui sa apere – si nu sa abuzeze de – exercitarea pasnica a libertatilor fundamentale de catre membrii mass-media si de societatea civila, chiar daca nu sunt de acord cu opiniile sau actiunile acestora. Restrictiile impuse de lege asupra exercitarii unor astfel de libertati pot fi justificate numai in masura in care sunt in acord cu obligatiile unui stat in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului si numai daca acestea nu sunt doar un pretext pentru restrictionarea unor astfel de drepturi.

Atunci cand statele folosesc legea ca arma politica sau ca instrument de represiune impotriva societatii civile si a presei, acestea guverneaza prin legi (rule by law) mai degraba decat sa sustina statul de drept (rule of law). Statul de drept actioneaza ca un control al puterii de stat; cu alte cuvinte, este un sistem menit sa protejeze drepturile omului impotriva puterii statului. Pe de alta parte, guvernarea prin legi poate reprezenta un abuz al puterii, adica manipularea legii si a sistemului juridic pentru a mentine puterea conducatorilor asupra celor condusi.

In 2005, un numar destul de mare de state din intreaga lume a adoptat sau a aplicat selectiv legi impotriva mass-mediei si a ONG-urilor.

In decursul anului, guvernul cambogian a folosit codul penal existent privind calomnia pentru a intimida, aresta si judeca criticii si membrii opozitiei.

China a marit numarul restrictiilor in privinta mass-mediei si a Internetului, ceea ce a condus la doua cazuri de arest despre care exista informatii.

Guvernul din Zimbabwe a arestat persoane care l-au criticat pe Presedintele Mugabe, a hartuit si a arestat jurnalisti in mod arbitrar, a inchis un ziar independent, a dispersat cu forta manifestanti si a arestat si retinut lideri ai opozitiei si sustinari ai acestora.

In Venezuela, noi legi privind calomnia, defaimarea si continutul mass-mediei audiovizuale, impreuna cu hartuirea ilegala si intimidarea fizica, au avut drept rezultat limitarea drepturilor mass-mediei si un climat de auto-cenzura. Au existat, in continuare, informatii potrivit carora reprezentanti guvernamentali si sustinatori ai acestuia au intimidat si au amenintat membri ai opozitiei politice, cateva ONG-uri pe probleme de drepturile omului si alte grupuri ale societatii civile. De asemenea, unele ONG-uri au sustinut ca guvernul a folosit sistemul juridic pentru a impune restrictii asupra opozitiei politice.

In Belarus, regimul Lukashenko a intensificat constrangerile impuse asupra grupurilor din opozitie si a impus noi restrictii societatii civile. Au existat arestari motivate politic, cateva ziare independente au fost inchise, activitatea altora a fost blocata, iar ONG-urile au fost hartuite.

In Rusia, raidurile in sediile ONG-urilor, problemele de inregistrare, intimidarea liderilor si a personalului ONG-urilor si problemele in obtinerea vizei pentru angajatii ONG-urilor internationale, precum si adoptarea de catre parlament a unei noi legislatii restrictive in privinta ONG-urilor, au continuat. De asemenea, Kremlin-ul a luat masuri pentru limitarea vocilor critice din mass-media. Guvernul a diminuat diversitatea mijloacelor de difuzare, in special televiziunile – sursa principala de stiri pentru majoritatea rusilor. La finele anului 2005, toate posturile de televiziune independente din intreaga tara au fost preluate fie de catre stat, fie de catre organizatii apropiate statului.

In al cincilea rand, alegerile democratice in sine nu asigura respectarea drepturilor omului, dar pot directiona un stat pe calea reformei si pot pune bazele institutionalizarii protectiei drepturilor omului. Cu toate acestea, alegerile democratice sunt puncte de reper in lungul drum catre democratizare. Acestea sunt esentiale in alegerea unor guverne responsabile si in stabilirea unor institutii guvernamentale care respecta statul de drept si care reactioneaza la nevoile cetatenilor.

In Irak, 2005 a fost un an al progreselor semnificative in ceea ce priveste democratia, drepturile democratice si libertatea. A crescut numarul ONG-urilor si al altor asociatii ale societatii civile care promoveaza drepturile omului. Alegerile legislative din 30 ianuarie au marcat inca o etapa a consolidarii institutiilor guvernamentale pentru a proteja drepturile omului si libertatea intr-o tara a carei istorie este patata de unele dintre cele mai grave cazuri de abuz din ultimii ani. Prin referendumul din 15 octombrie si prin alegerile din 15 decembrie, alegatorii irakieni au adoptat o constitutie permanenta si au ales membrii noii legislaturi a tarii, Consiliul Reprezentantilor, consolidand, astfel, institutiile democratice care constituie cadrul unui viitor democratic. Desi alegerile istorice si noile institutii guvernamentale democratice au oferit structura unui real progres, viata civica si societatea au au fost, in continuare, supuse unor presiuni cauzate de violenta, iscata in special de elementele insurgente si teroriste. Mai mult, elemente ale militiilor sectariene si fortele de securitate au actionat, de nenumarate ori, independent de autoritatea guvernamentala. Cu toate acestea, guvernul a stabilit si a respectat un curs electoral legal, bazat pe respectarea drepturilor politice.

Desi au fost privati ani intregi de drepturile fundamentale ale omului, in 2005 afganii au demonstrat, in continuare, curaj si angajament fata de un viitor liber, in care drepturile omului sunt respectate. Data de 18 septembrie a marcat primele alegeri parlamentare din aproape trei decenii. Femeile au votat la aceste alegeri, in care au candidat 582 de femei. 68 de femei au fost alese in Camera inferioara, pe locuri rezervate femeilor in baza Constitutiei din 2004. 17 din cele 68 de femei ar fi fost alese oricum, chiar si in absenta locurilor rezervate. In Camera Superioara, 17 din cele 34 de locuri numite de catre presedinte au fost rezervate femeilor; Consiliile Provinciale au ales alte 5 femei, rezultand un numar total de 22 de femei. Alegerile parlamentare din 18 septembrie au avut loc in conditiile in care guvernul inca se straduia sa isi extinda autoritatea asupra centrelor din provincie, date fiind insecuritatea si rezistenta violenta din unele cartiere.

In Ucraina, s-au inregistrat imbunatatiri semnificative in privinta drepturilor omului, ca urmare a Revolutiei Portocalii, ceea ce a condus la alegerea unui nou guvern care sa reflecte dorinta poporului. In 2005, numarul politistilor trasi la raspundere a crescut, iar mass-media a inregistrat progrese in ceea ce priveste independenta. S-a diminuat amestecul in libertatea de intrunire, iar majoritatea limitelor puse libertatii de asociere a fost eliminata. De asemenea, grupurile nationale si internationale axate pe problema drepturilor omului si-au desfasurat activitatea fara a fi hartuite de catre guvern.

Indonezia, tara cu cea mai mare minoritate musulmana din lume, a inregistrat progrese semnificative in consolidarea sistemului sau democratic. In urma alegerilor locale istorice, indonezienii au putut, pentru prima data, sa-si aleaga liderii direct, la nivel de oras, regenta si provincie. Situatia drepturilor omului s-a imbunatatit, desi au existat, in continuare, cateva probleme semnificative si violente grave. Un progres remarcabil a fost reprezentat de acordul istoric de pace din 15 august semnat cu Miscarea Libera Aceh, care a pus capat catorva decenii de conflict armat. De asemenea, guvernul a inaugurat Adunarea Poporului Papuan si a luat alte masuri pentru respectarea Legii Speciale de Autonomie, din 2001, referitoare la Papua.

Liban a inregistrat progrese semnificative in ceea ce priveste incheierea ocupatiei militare de peste 29 de ani a Siriei si recapatarea suveranitatii in baza unui parlament ales in mod democratic. Cu toate acestea, influenta continua a Siriei a fost, in continuare, o problema.

Liberia a intrat pe scena democratica internationala odata cu pasul important intreprins in vederea renuntarii la un trecut violent si a construirii unui viitor liber si democratic. Pe 23 noiembrie, Ellen Johnson Sirleaf a fost declarata castigatoarea alegerilor multipartite, prima femeie sef de stat aleasa in Africa, marcand astfel un moment extrem de important in procesul de tranzitie de la razboi civil la democratie. Guvernul de tranzitie a respectat, in general, drepturile cetatenilor sai si a adoptat legi pentru consolidarea drepturilor omului. Cu toate acestea, abuzul politic, coruptia autoritatilor si alte probleme au persistat si au fost exacerbate de mostenirea a 14 ani de razboi civil, inclusiv infrastructura sever afectata, saracia si somajul la scara larga.

In al saselea rand, progresul privind reforma democratica si drepturile omului nu este nici linear, nici garantat. Unele state inca mai au institutii slabe ale guvernarii democratice si continua sa depuna eforturi in acest sens; altele inca nu s-au implicat in procesul democratic. Evolutia poate fi marcata de neregularitati. Pot exista impedimente grave. Guvernele alese in mod democratic nu guverneaza, intotdeauna, in mod democratic, odata ajunse la putere.

In 2005, multe tari care si-au asumat obligatii in ceea ce priveste reforma democratica au demonstrat un progres mixt; altele au regresat.

Realizarile Kargastanului in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului s-au imbunatatit semnificativ in urma schimbarii conducerii, in perioada martie-iulie, in ciuda faptului ca au existat, in continuare, probleme. Presedintele Akayev a parasit tara dupa ce demonstrantii opozitiei au preluat cladirea guvernului din capitala pentru a protesta impotriva alegerilor defectuoase. Alegerile prezidentiale din iulie si cele parlamentare din noiembrie au fost imbunatatite, in unele zone, in comparatie cu alegerile anterioare. Cu toate acestea, reforma constitutionala a fost amanata, iar coruptia a fost, in continuare, o problema.

In Ecuador, congresul l-a inlaturat pe presedintele ales in mod democratic, Lucio Gutierrez, in luna aprilie, in urma protestelor la scara larga si a retragerii publice a sprijinului conducerii armatei si politiei nationale. Succesorul sau a fost Vice-presedintele Alfredo Palacio, iar alegerile au fost programate pentru 2006.

Desi guvernul de tranzitie al Republicii Democrate Congo a amanat organizarea alegerilor generale pana in 2006, tara a organizat primul sondaj national democratic din ultimii 40 de ani. Alegatorii au aprobat o noua constitutie, printr-o majoritate covarsitoare, in urma unui referendum in mare parte liber si corect, in ciuda catorva neregularitati.

In iunie, parlamentul ugandez a aprobat un amendament controversat pentru eliminarea limitelor mandatului prezidential, oferind Presedintelui Museveni posibilitatea de a candida pentru un al treilea mandat. Cu toate acestea, printr-un referendum national, cetatenii au votat pentru adoptarea unui sistem de guvernamant multipartit, iar parlamentul a amendat legislatia electorala pentru a include participarea partidelor de opozitie la alegeri si la guvernare.

Guvernul egiptean a amendat constitutia pentru a permite organizarea primelor alegeri prezidentiale multipartite, in luna septembrie. Candidatii inscrisi au reprezentat zece partide politice, iar campania electorala a fost marcata de dezbateri publice aprinse si de o mai mare constientizare politica. Cu toate acestea, numarul alegatorilor a fost scazut si au existat informatii credibile privind frauda in cadrul procesului de numarare a voturilor. Imunitatea parlamentara a candidatului prezidential Ayman Nour a fost ridicata in ianuarie, acesta fiind condamnat, in luna decembrie, la cinci ani de inchisoare pentru fals, dupa un proces de sase luni care nu a respectat standardele internationale fundamentale. Alegerile parlamentare din noiembrie si decembrie au inregistrat victorii semnificative ale candidatilor afiliati Fratiei Musulmane, aflata in afara legii. Aceste alegeri au fost marcate de uzul excesiv de forta de catre fortele de securitate, de numarul scazut al alegatorilor si de ilegalitati. Guvernul a refuzat sa autorizeze prezenta observatorilor internationali, atat pentru alegerile prezidentiale, cat si pentru cele parlamentare. Consiliul National pentru Drepturile Omului, infiintat de catre parlamentul egiptean, a emis primul raport anual, in care a descris, in mod sincer, abuzurile guvernului.

In timpul alegerilor parlamentare etiopiene din luna mai, observatorii internationali au notat numeroase neregularitati si intimidari ale alegatorilor. Numerosi manifestanti care protestau impotriva alegerilor au fost ucisi de fortele de securitate. Autoritatile au retinut, batut si ucis membri ai opozitiei, angajati ai organizatiilor non-guvernamentale, reprezentanti ai minoritatilor etnice si membri ai mass-media.

Alegerile parlamentare din Azerbaijan, din luna noiembrie, au fost imbunatatite, in unele privinte, dar nu au respectat cateva standarde internationale. Au existat numeroase informatii credibile referitoare la autoritati locale care s-au amestecat in campanie si care au folosit resursele publice in alte scopuri, au limitat libertatea de intrunire, politia a facut uz disproportionat de forta pentru a dispera protestatarii si au fraudat si provocat numeroase neregularitati in procesul de numarare a voturilor. Pana in prezent, masurile luate in timpul procesului postelectoral nu au rezolvat, in intregime, problemele din cadrului procesului electoral.

In Kazakhstan, perioada premergatoare alegerilor prezidentiale din decembrie a inregistrat cateva imbunatatiri, dar per total, nu a respectat standardele internationale privind organizarea de alegeri libere si independente. Biroul pentru Institutii Democratice si Drepturile Omului din cadrul OSCE a observat existenta unor limite grave puse asupra discursului politic, care au interzis anumite tipuri de critici la adresa presedintelui, au permis accesul inechitabil la mass-media pentru candidatii opozitiei si cei independenti si au cauzat blocaje violente in cadrul manifestarilor electorale ale opozitiei. Legislatia pusa in aplicare in decursul anului 2005, in special legea privind extremismul, amendamentele la legea securitatii nationale si cele ale legii electorale au redus protectia legala a drepturilor omului si au extins puterea ramurii executive de regularizare si control al societatii civile si al mass-mediei. Dar Curtea Constitutionala a considerat o lege restrictiva in privinta ONG-urilor ca fiind neconstitutionala.

Realizarile deja slabe ale Uzbekistanului in ceea ce priveste drepturile omului s-au diminuat semnificativ in 2005. O revolta violenta care a avut loc in luna mai, in orasul Andijon, a condus la uzul disproportionat de forta de catre autoritati si la crearea unui val de masuri guvernamentale dure care au dominat restul anului. Revolta a inceput dupa o serie de marsuri pacifiste zilnice, in sprijinul oamenilor de afaceri care erau judecati, in perioada februarie-mai, pentru extremism islamic. In noapte de 12 spre 13 mai, persoane neidentificate au furat arme de la o garnizoana a politiei, au intrat in inchisoarea in care erau retinuti inculpatii, au ucis cativa gardieni si au eliberat cativa prizonieri, inclusiv inculpatii. Ulterior, acestia au ocupat cladirea administratiei regionale si au luat ostatici. Potrivit relatarilor martorilor oculari, pe 13 mai fortele guvernamentale au tras la intamplare in multime, in care se aflau si civili neinarmati; rezultatul a fost decesul a sute de persoane. Ulterior acestor evenimente, guvernul a hartuit, a agresat si a inchis zeci de activisti in domeniul drepturilor omului, jurnalisti si alte persoane care au vorbit dechis despre evenimente si a condamnat numerosi oameni la inchisoare in urma unor procese care nu au respectat standardele internationale. Guvernul a fortat numeroase ONG-uri nationale si internationale sa isi inchida birourile si a restrictionat considerabil ONG-urile care au continuat sa isi desfasoare activitatea.

In Rusia, au continuat eforturile de concentrare a puterii la Kremlin si de directionare a democratiei pe verticala. In acest sens, Kremlin-ul a eliminat alegerea directa a guvernatorilor in favoarea nominalizarii prezidentiale si a aprobarii legislativului. In contextul actual din Rusia, in care sistemul de control este slab, in cel mai bun caz, acest sistem limiteaza responsabilitatea guvernului fata de alegatori si concentreaza puterea in mainile ramurii executive. Amendamentele aduse legii electorale si legii partidelor politice, menite sa consolideze partidele politice la nivel national pe termen lung, ar putea reduce, in realitate, posibilitatea partidelor de opozitie de a candida la alegeri. Aceasta tendinta, impreuna cu restrictiile continue impuse mass-mediei, cu existenta unui parlament obedient, cu coruptia si selectivitatea din procesul de aplicare legii, cu presiunea politicului asupra justitiei si cu hartuirea ONG-urilor, a avut drept rezultat diminuarea responsabilitatii liderilor guvernamentali in fata oamenilor.

Realizarile Pakistanului in ceea ce priveste drepturile omului au fost, in continuare, slabe, in ciuda angajamentelor declarate ale Presedintelui Musharraf referitoare la tranzitia democratica si la „moderatia luminata”. Au existat, in continuare, restrictii privind libertatea de miscare, de asociere si de religie. Evolutia procesului de democratizare a fost limitata. In timpul alegerilor regionale din 2005, observatorii nationali si internationali au descoperit nereguli grave, inclusiv amestecul partidelor politice, ceea ce a afectat rezultatul votului in anumite regiuni ale tarii. Politia a retinut aproximativ 10.000 de activisti ai Partidului Popular Pachistanez, in luna aprilie, inainte de sosirea sotului lui Benazir Bhuto, Asif Ali Zardari, pentru a participa la un protest. Fortele de securitate au comis crime extra-judiciare, au practicat arestari arbitrare si tortura. Coruptia s-a manifestat la toate nivelele guvernului si ale fortelor de politie, iar guvernul nu a luat aproape nici o masura pentru combaterea acestei probleme. Oficiali din cadrul fortelor de securitate care au comis abuzuri in ceea ce priveste drepturile omului s-au bucurat, in general, de impunitate legala de facto.

In ciuda realitatilor dure si a obstacolelor dificile, exista o cerere din ce in ce mai mare, la nivel mondial, pentru o mai mare libertate politica si personala si pentru raspandirea principiilor democratice. De exemplu, in regiunea extinsa a Orientului Mijlociu si Africii de Nord, ultimii ani au fost martorii inceputurilor pluralismului politic, ale alegerilor fara precedent, ale unor noi masuri de protectie a femeilor si minoritatilor si ale apelurilor nationale la schimbari pasnice si democratice.

La Forumul pentru Viitor, organizat la Manama, Bahrain, in noiembrie 2005, au participat 40 de lideri reprezentand organizatii ale societatii civile din 16 state din regiunea extinsa a Orientului Mijlociu si Africii de Nord, alaturi de ministrii de externe din tarile respective. Liderii societatii civile au stabilit un set de prioritati care s-au axat pe statul de drept, transparenta, drepturile omului si pe intensificarea drepturilor femeilor. Printre cei care au facut parte din aceasta delegatie a societatii civile s-au numarat reprezentanti ai Dialogului de Asistenta pentru Democratie (DAD), care au prezentat rezultatele discutiilor si dezbaterilor din cursul anului intre lideri ai societatii civile si omologii lor guvernamentali, pe teme foarte importante cum ar fi reforma electorala si dezvoltarea partidelor politice legitime. Reteaua din ce in ce mai mare a DAD include sute de lideri ai societatii civile din regiunea extinsa a Orientului Mijlociu si Africii de Nord. De asemenea, pentru o mai buna sustinere a eforturilor de realizarea a reformei in regiune, au fost create o Fundatie pentru Viitor, pentru a oferi sprijin direct societatii civile, si un Fond pentru Viitor, pentru sprijinirea investitiilor in regiune. Nivelul si profunzimea participarii societatii civile in cadrul Forumului pentru Viitor au fost istorice si pozitive, marcand un precedent important pentru stabilirea unui dialog si parteneriat real intre societatea civila si guverne, referitor la reforma politica.

Forumul pentru Viitor este doar unul dintre mecanismele prin care Statele Unite, alte state din din cadrul G8 si guvernele regionale sprijina dorinta locala de realizare a reformei in regiunea extinsa a Orientului Mijlociu si Africii de Nord.

Cererea din ce in ce mai mare pentru drepturile omului si democratie, reflectata in aceste rapoarte, nu este rezultatul actiunii impersonale a vreunei dialectici sau a vreunei orchestrari a guvernelor straine, ci mai degraba deriva din dorinta umana de a trai in demnitate si libertate si din curajul si tenacitatea oamenilor de toate varstele si din fiecare societate care deservesc si se sacrifica pentru cauza libertatii.

Raport

Released by the Bureau of Democracy, Human Rights, and Labor

Stat cu o populatie de aproximativ 22,3 milioane de locuitori, Romania este o democratie cu un sistem parlamentar bicameral si multipartid. Traian Basescu a fost ales presedinte in decembrie 2004, in urma unor alegeri caracterizate de nereguli, dar care au fost considerate, in general, ca fiind libere si corecte. In general, autoritatile civile au tinut fortele de securitate sub control efectiv.

Guvernul a depus eforturi din ce in ce mai mari in ceea ce priveste respectarea drepturilor omului; cu toate acestea, au existat, in continuare, abuzuri privind drepturile omului. Au fost semnalate urmatoarele probleme:

• abuzul politiei si hartuirea detinutilor si a romilor
• conditii proaste in inchisori si centre de detentie
• influenta politica asupra sistemului judiciar
• restrictii ale libertatii de religie
• imposibilitatea retrocedarii proprietatilor Bisericii Greco-Catolice si altor culte
• incidente de intimidare si hartuire a jurnalistilor
• coruptia la scara larga
• violenta si discriminarea impotriva femeilor
• lacune semnificative in ceea ce priveste drepturile copilului
• traficul de persoane
• neglijenta si asistenta inadecvata pentru persoanele cu dizabilitati
• violenta si discriminarea impotriva romilor si a homosexualilor
• discriminarea impotriva persoanelor afectate de HIV/SIDA
• lipsa aplicarii legilor muncii

RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI

Sectiunea 1 Respectarea integritatii persoanei, inclusiv libertatea fata de:

a. Privarea arbitrara sau ilegala de viata

Nu au existat asasinate motivate politic din partea guvernului sau a agentilor sai, desi au existat acuzatii conform carora au avut loc trei crime extrajudiciare.

Organizatiile non-guvernamentale (ONG) au semnalat circumstantele dubioase referitoare la decesul lui Dumitru Ciobu, in varsta de 50 de ani, survenit in Buzau, la data de 11 ianuarie. Acesta fusese retinut dupa ce vecinii s-au plans ca tulbura linistea publica. Ciobu a spus ca se simte rau, dar a murit in arestul politiei, in drum spre spital. Potrivit raportului medico-legal, acesta a murit din cauza unei hemoragii, rezultat al cancerului pancreatic de care suferea, dar ONG-urile au pus la indoiala agravarea rapida a bolii si au solicitat deschiderea unei anchete pentru a vedea daca moartea a fost rezultatul posibilului abuz al politiei. Pana la sfarsitul anului, nu a fost initiata nici o ancheta.

Pe 6 august, politia transport feroviar l-a impuscat mortal pe Gheorghe Cazanciuc, in varsta de 34 de ani, in timp ce acesta fura cabluri de cupru. Politia a raportat faptul ca Cazanciuc incercase sa fuga de la locul faptei. ONG-urile pe probleme de drepturile omului au afirmat ca folosirea armei de catre politisti a fost excesiva si ilegala in baza legii, data fiind natura infractiunii. Politia nu a deschis nici o ancheta.

Pe 8 august, patru politisti din Constanta au batut un barbat aflat sub influenta alcoolului; acesta a intrat in coma si a decedat zece zile mai tarziu. Raportul medico-legal a indicat cauza mortii ca fiind o leziune la cap rezultata in urma unei cazaturi la locul de munca, survenita cu o zi inainte de bataia respectiva. Comisia de disciplina a politiei i-a concediat pe toti cei patru politisti, iar pe doi dintre acestia i-a pus sub urmarire penala pentru comportament abuziv si pentru vatamare corporala grava. Comandantul politiei din Constanta a fost si el concediat.

In octombrie, politia si procurorii din judetul Calarasi l-au transferat la o alta sectie pe politistul care l-a impuscat mortal pe Nicusor Serban, in varsta de 31 de ani, in mai 2004, in localitatea Jegalia, cand acesta din urma s-a opus arestarii.

In aprilie, autoritatile au eliberat doi fosti agenti de securitate, din motive de sanatate. Acestia fusesera acuzati, in 2003, de uciderea in bataie a fostului dizident Gheorghe Ursu, in 1985. Celalalt agent a ramas in inchisoare. Cei doi fusesera condamnati la 10 ani de inchisoare. Un nou raport medico-legal, solicitat in cadrul recursului de catre cei doi agenti, a fost emis in noiembrie. Noul raport a pus decesul lui Ursu pe seama unei lipse de ingrijire medicala, constatare care a contrazis un raport legist din 1993, conform caruia bataile au fost cauza decesului. ONG-urile care activeaza in domeniul drepturilor omului au pus la indoiala acuratetea raportului din noiembrie care, desi acceptat in proces din punct de vedere legal, a fost redactat la aproape 20 de ani de la producerea delictului.

In iulie, Asociatia de Aparare a Drepturilor Omului din Romania – Comitetul Helsinki (APADOR-CH) a semnalat decesul detinutului Victor Garcea in conditii suspecte, in inchisoarea din Giurgiu. Garcea acuza dureri de cap si era ranit atunci cand a fost dus la spitalul Bagdasar, unde a decedat cinci zile mai tarziu. Autoritatile au declarat ca ranile au fost cauzate de un accident, iar cazul a fost inchis. Cu toate acestea, ONG-urile pe probleme de drepturile omului au observat ca circumstantele decesului au indicat o posibila ilegalitate, deoarece Garcea inaintase o plangere oficiala inainte de deces, in care spunea ca familiei sale ii fusese refuzat dreptul de vizita.

ONG-urile au semnalat un caz in care Ionut-Cristinel Maftei, in varsta de 24 de ani, care executa o pedeapsa cu inchisoarea de cinci ani pentru furt, in Iasi, a intrat in coma si a decedat in iunie 2004, in urma unei grave leziuni la cap survenita in celula sa din inchisoare, in circumstante neclare. Banuind faptul ca gardianul celulei era implicat, familia lui Maftei a inaintat o plangere impotriva gardianului; plangerea a fost depusa la biroul procurorului militar din Iasi, in iulie 2004. Cazul a fost trimis procurorului de la tribunalul militar teritorial, care a hotarat, in ianuarie, ca nu exista sufiente probe pentru deschiderea unei anchete penale. Tatal lui Maftei a facut recurs de trei ori, la instante judecatoresti militare superioare, dar recursul a fost respins de fiecare data.

b. Disparitii

Nu au existat informatii privind disparitii motivate politic.

c. Tortura si alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante

Constitutia interzice astfel de practici; totusi, au existat informatii credibile privind tortura si tratamentele abuzive asupra detinutilor si romilor, in special prin intermediul uzului de forta excesiva si a batailor aplicate de politie.

In august, presa a semnalat faptul ca doi barbati din Buzau au fost batuti de un politist care ii escorta la sectia de politie locala, dupa ce acestia fusesera implicati intr-o altercatie intr-un restaurant. Ofiterul era anchetat la sfarsitul anului.

In octombrie, Razvan Vasile Muraru, un student din Bucuresti, a afirmat ca fusese batut de trei politisti din judetul Tulcea, dupa ce fusese dus la sectia de politie, aparent fara motiv. Muraru a depus o plangere la procuratura, iar politia a deschis o ancheta interna care nu se incheiase la sfarsitul anului.

In decembrie, doi politisti din Tibana, judetul Iasi, au batut patru minori, folosind batele din dotare, si i-a fortat sa recunoasca comiterea unui presupus furt. Doi dintre minori au necesitat spitalizare din cauza ranilor. Politistii au fost concediati si erau anchetati la sfarsitul anului.

Potrivit ONG-urilor pe probleme de drepturile omului, in data de 2 februarie, procuratura a hotarat sa nu acuze un numar nespecificat de membri ai sectiei 14 de politie din Bucuresti si brigada de interventie rapida a politiei de agresiune impotriva lui Cristian Bujor, in varsta de 15 ani, aflat in trecere prin apropierea unei altercatii intre politie si un grup de taximetristi, in martie 2004. Familia lui Bujor a sustinut ca politia a facut presiuni asupra spitalului sa-l externeze in mai putin de 48 de ore, pentru a impiedica doctorii sa emita un certificat medical. Procuratura a sustinut ca decizia este justificata de faptul ca Bujor nu a adus acte medicale pentru leziunile suferite si de decizia familiei de a nu intenta proces.

ONG-urile pe probleme de drepturi ale romilor au continuat sa sustina ca politia face uz de forta excesiva impotriva romilor, supunandu-i la hartuire si la tratament brutal. Pe 12 aprilie, se pare ca un politist din Moreni a batut o persoana de etnie roma fara motiv, intr-un bar, cauzandu-i leziuni care au necesitat sase zile de spitalizare. La sfarsitul anului, cazul constituia obiectul unei anchete.

In noiembrie, in doua ocazii diferite, politia a efectuat raiduri in cartierele rome si a agresat fizic cateva persoane de etnie roma (vezi sectiunea 1.f).

Nu s-a inregistrat nici un progres in cazul din ianuarie 2004, cand un politist din Bucuresti l-a impuscat si l-a ranit pe Marius Silviu Mitran.

In august, o instanta judecatoreasca din Simleul Silvaniei a respins un caz impotriva politiei locale, in care seful sectiei locale de politie si trei civili au supus un cuplu de etnie roma, Stela si Sofron Varga, la violente verbale si fizice, in Banisor, in ianuarie 2004. Unul dintre cei trei civili si-a asumat vina la tribunal in ceea ce priveste comiterea de acte violente impotriva cuplului respectiv, iar in decembrie instanta a stabilit sentinta la cinci luni de inchisoare cu suspendare.

Un politist acuzat de agresiune impotriva unui baiat in varsta de 12 ani din Fetesti, in iunie 2004, a fost scos de sub acuzare, dar judecatorul a hotarat plata unei despagubiri de 65 USD (2 milioane ROL) si a cheltuielilor de judecata in valoare de 165 USD (5 milioane ROL) catre inculpat. Acuzatiile au fost diminuate de instanta judecatoreasca, care a hotarat ca ofiterul nu fusese in exercitiul functiunii in momentul producerii incidentului. Se pare ca politistul nu a platit nici despagubirea nici cheltuielile de judecata si a continuat sa activeze ca politist la sfarsitul anului.

Procesul in care au fost implicati doi membri ai Serviciului de Protectie si Paza care l-au agresat fizic pe Serban Pretor, secretar de stat in cadrul Consiliului National al Audiovizualului (CNA), in august 2004, nu era incheiat la sfarsitul anului. Data de judecare a procesului a fost amanata in mod repetat in cursul anului.

In 2004, un Consiliu de Disciplina la nivel de judet al Inspectoratului de Politie l-a gasit nevinovat pe un ofiter in haine civile, in cazul bataii aplicate in iunie 2003 lui Mihai Dumitru, in timpul unui raid in Tulcea. MAI a admis, initial, vinovatia ofiterului si a propus Consiliului de Disciplina pedepsirea lui potrivit Legii Statutului Politistului. Parchetul a trimis cazul in instanta in 2004, dar victima si-a retras plangerea in urma unei intelegeri stabilite cu politistul respectiv in afara tribunalului.

ONG-urile pentru drepturile lesbienelor si homosexualilor s-au plans ca politia a fost violenta si a hartuit membri ai acestei comunitati. ONG-urile au subliniat faptul ca putine victime au facut plangere, de teama hartuielilor din partea comunitatii locale si a politiei sau din cauza convingerii ca autoritatile nu ar derula anchete obiective (vezi sectiunea 5).

Conditiile din inchisori si din centrele de detentie

Conditiile din inchisori au fost, in continuare, dure si nu au respectat standardele internationale. Suprapopularea a ramas, in continuare, o problema grava, desi au existat usoare imbunatatiri in 2004 in ceea ce priveste respectarea drepturilor detinutilor, cum ar fi dreptul de vizita. La sfarsitul anului, 36.682 de persoane, inclusiv 858 de minori, se aflau in inchisori sau in centre de detentie pentru minori, in cadrul unui sistem cu o capacitate de 37.393 de persoane. Suprapopularea a fost rezultatul concentrarii detinutilor in cateva centre; de exemplu, inchisoarea din Bacau functiona la 300% din capacitate, iar centrul de la Margineni avea 60 de celule pentru 1.500 de detinuti, multe dintre acestea fiind ocupate de 40-50 de detinuti fiecare.

Presa si organizatiile de drepturile omului au semnalat faptul ca abuzul autoritatilor impotriva detinutilor a fost, in continuare, o problema. Conform unor relatari, la inchisoarea Jilava detinutii care primeau putini vizitatori (sau chiar nici-unul) au fost, adeseori, victimele agresiunilor fizice si sexuale ale altor detinuti, din cauza imposibilitatii victimelor de a obtine sprijin din exterior, inclusiv prin depunerea unor plangeri.

Curatenia si igiena din inchisori nu au respectat standardele internationale. Unitatile medicale nu au fost suficiente pentru ingrijirea tuturor detinutilor si a prizonierilor. Incalzirea centrala si apa calda nu au existat in cateva centre. La inchisoarea Jilava, detinutii s-au plans de existenta mucegaiului pe peretii celulelor, a ruginei in apa de la robinet, de incalzirea deficitara si de apa rece de la dusuri. Din cauza faptului ca centrul respectiv a fost construit pe teren mlastinos, celulele au fost periodic inundate si pline de noroi, atragand sobolani si soareci. Multi prizonieri au avut paduchi si raie si s-au plans de stocul insuficient al multor medicamente.

ONG-urile au declarat ca lipsa activitatilor zilnice pentru detinuti a fost o problema majora. Acestea au adaugat ca hrana din inchisori nu oferea necesarul minim de calorii si ca accesul prizonierilor la ingrijire medicala a fost impiedicat prin lipsa doctorilor care sa lucreze pentru detinuti.

Guvernul a continuat sa depuna eforturi limitate, inclusiv sa initieze parteneriate cu ONG-uri, pentru a imbunatati conditiile dure si pentru a preveni raspandirea virusului HIV si a tuberculozei. Pe baza unor finantari din partea Uniunii Europene (UE), guvernul a reabilitat cinci spitale de penitenciar, dotandu-le cu echipamente care sa depisteze infectiile mai rapid. De asemenea, guvernul a pus la dispozitie celule separate pentru detinutii homosexuali declarati, in cadrul inchisorii de maxima securitate din Adjud, pentru a le asigura acestora o mai buna protectie, si a organizat cursuri la nivel universitar pentru ca detinutii sa isi continue studiile.

Din cauza suprapopularii din cateva penitenciare, detinutii care asteptau derularea procesului erau, uneori, inchisi in aceleasi centre si primeau acelasi tratament ca si prizonierii condamnati.

Guvernul a permis vizitarea penitenciarelor de catre observatorii pentru drepturile omului si reprezentantii mass-media. Directoratul General al Penitenciarelor a raportat ca, pe parcursul anului, au existat 5.688 de vizite individuale sau de grup in penitenciare, din partea mass-mediei si a ONG-urilor din tara si din strainatate.

d. Arestul si detentia arbitrare

Constitutia interzice arestul si detentia arbitrare, iar guvernul a respectat, in general, aceste interdictii.

Rolul aparatului de politie si securitate

MAI comanda politia si jandarmeria, precum si politia de frontiera, Autoritatea pentru Straini, Oficiul National pentru Refugiati, Directia Generala de Informatii si Protectie Interna (DGIPI) (care coordoneaza strangerea de informatii despre crima organizata si coruptie), Grupul Special de Protectie si Interventie si Unitatea Speciala de Aviatie. Agentia nationala de politie este reprezentata de Inspectoratul General al Politiei Romane, care este impartit in directii specializate, avand 41 de inspectorate judetene si un inspectorat pentru municipiul Bucuresti. Serviciul roman de informatii (SRI) se ocupa, de asemenea, de strangerea de informatii referitoare la crima organizata, la marile infractiuni economice si la coruptie. Atat SRI, cat si DGIPI predau procuraturii informatiile stranse referitoare la infractionalitate pentru declansarea anchetelor penale.

In general, politia a respectat legea si procedurile interne, coruptia a fost o problema continua, reprezentand principalul motiv al lipsei de respect a cetatenilor fata de politie si au contribuit la o lipsa corespunzatoare de autoritate a politiei. Salariile extrem de mici (uneori neplatite la timp) au contribuit la inclinatia unora dintre oficialii responsabili cu aplicarea legii de a lua mita. Potrivit ONG-urile specializate pe drepturile omului, rapoartele medico-legale sunt, adeseori, neviabile si partinitoare in favoarea politiei sau a altor oficiali.

Nepedepsirea politistilor a fost o problema. Plangerile impotriva politistilor sunt analizate de comitetul intern de disciplina din cadrul sectiei in care lucreaza politistul respectiv. In decursul anului, au fost analizate 107 cazuri de presupusa incalcare a drepturilor omului. Politistii au fost gasiti nevinovati in 65 dintre cazuri, iar in 10 cazuri s-a stabilit ca acestia nu au fost in nici un fel implicati. Solutionarea unui caz nu a fost facuta publica. S-au luat masuri disciplinare impotriva a 13 politisti, iar trei politisti au fost sanctionati administrativ. La sfarsitul anului, 15 cazuri se aflau in curs de anchetare, iar consiliul de disciplina continua anchetarea a inca 15 cazuri de coruptie, categorie separata de cea a incalcarii drepturilor omului.

Reforma politiei a continuat pe parcursul anului. Pe baza sprijinului din partea agentiilor de aplicare a legii din alte tari, guvernul a organizat ateliere de pregatire pe teme precum drepturile omului si tratamentul corespunzator al suspectilor.

Pe 25 august, guvernul a adoptat un nou cod deontologic al politistului, care stabileste reguli de conduita ale politiei in cazuri speciale si in relatiile cu publicul.

Arestul si detentia

Constitutia prevede ca doar judecatorii pot emite mandate de arestare si perchezitie; in practica, guvernul a respectat, in general, aceasta dispozitie. Legea cere autoritatilor sa ii informeze pe cei arestati de acuzatiile care li se aduc si de drepturile lor legale. Politia trebuie sa le explice detinutilor drepturile pe care le au, in limba pe care acestia o inteleg, inainte de a obtine o declaratie. Detinutii trebuie adusi in fata justitiei in termen de 24 de ore de la arest. Legea prevede eliberarea inainte de proces, care este lasata la latitudinea instantelor judecatoresti. Exista, de asemenea, un sistem de eliberare pe cautiune; cu toate acestea, in practica, acest este rar folosit. Detinutii au dreptul la asistenta juridica si, in general, acestia au avut acces rapid la asistenta juridica si la familiile lor. Detinutii cu o situatie materiala precara au beneficiat de asistenta juridica din oficiu.

Legea permite politiei sa ia la sectia de politie orice persoana care pune in pericol alte persoane sau linistea publica. Au existat acuzatii conform carora politia foloseste deseori aceasta prevedere pentru a retine persoane timp de 24 de ore. Confidentialitatea discutiilor intre detinuti si avocatii lor a fost, in general, respectata in practica.

In luna mai, directorul executiv al grupului Rompetrol, Dinu Patriciu, a sustinut ca procurorii l-au retinut pentru o perioada mai lunga decat cele 24 de ore permise de lege. Procurorul general a respins acuzatia, sustinand ca Patriciu a comparut in fata procurorilor de bunavoie pentru interogatoriu, ca raspuns la o solicitare. Procurorul general a afirmat ca, prin urmare, etapa initiala a interogatoriului nu putea fi considerata drept perioada de retinere in arest.

Un judecator poate ordona detentia inainte de proces pe perioade de 10 sau 30 de zile, in functie de caz. Curtea poate extinde aceste termene; totusi, detentia inainte de proces nu poate depasi 180 de zile. Instantele judecatoresti si procurorii pot fi trasi la raspundere pentru masuri nejustificate, ilegale sau abuzive.

Detinutii retinuti inainte de proces au reprezentat aproximativ 7,5% din populatia din penitenciare.

Amnistia

In luna iulie, Presedintele Traian Basescu a gratiat, din motive umanitare, o femeie in varsta de 26 de ani, condamnata, in 1998, la doi ani de inchisoare pentru un furt comis cand era minora.

e. Refuzul unui proces public corect

Constitutia prevede un sistem judiciar independent; totusi, judecatorii au continuat sa fie supusi presiunilor politice.

Pentru a respecta cerintele aderarii la UE, in luna iunie Parlamentul a adoptat o noua lege de reforma a justitiei care sa sporeasca independenta si profesionalismul judecatorilor si procurorilor. ONG-urile specializate pe drepturile omului si pe democratie au sustinut din plin legislatia respectiva. Legea care a intrat in vigoare in iulie autorizeaza ministrul justitiei sa propuna presedintelui inlocuirea conducerii parchetului general (PG) si a Parchetului National Anti-coruptie (PNA), Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) pastrand un rol consultativ. De asemenea, legea prevede reguli pentru prevenirea conflictelor de interese in randul judecatorilor si al procurorilor si pentru a impiedica membrii fostei Securitati sa patrunda in sistemul juridic.

A existat o perceptie generala privind existenta coruptiei in sistemul juridic, impotriva careia guvernul a luat masuri. Aceste eforturi au inclus implementarea atribuirii aleatorie a cazurilor pentru judecatori si noi prevederi pentru limitarea posibilitatii procurorilor anchetatori de a retrimite anchete penale in instanta sau de a influenta concluziile unui procuror repartizat cazului respectiv.

Nu au fost luate masuri parlamentare ca reactie la o plangere din decembrie 2004 inaintata de Asociatia Magistratilor din Romania, care sustinea ca cele doua functii in cadrul CSM rezervate pentru reprezentanti independenti ai societatii civile au fost ocupate de guvernul anterior prin partizani politici. Plangerea sustinea ca cei doi au fost nominalizati datorita loialitatii fata de PSD, aflat la guvernare la acea vreme, in ciuda lipsei lor de cunostinte, experienta si de statut moral.

Legea stabileste un sistem judiciar pe patru nivele institutionale: instante inferioare (judecatorii), instante intermediare (tribunale), curti de apel si Inalta Curte de Casatie si Justitie. O Curte Constitutionala separata valideaza rezultatele electorale si ia decizii privind constitutionalitatea legilor, tratatelor, ordonantelor si regulilor interne ale Parlamentului. Fiecare tribunal are cate un Parchet. Instanta care are jurisdictie initiala intr-un caz este determinata de natura infractiunii si de functia pe care o poate avea un inculpat in cadrul serviciului public.

Procedurile de judecata

Procesele sunt deschise publicului. Legea nu prevede judecarea proceselor cu jurati. Legea prevede dreptul la asistenta juridica si prezumtia de nevinovatie pana la emiterea hotararii finale de catre un tribunal. Legea cere guvernului sa puna la dispozitie un avocat pentru minorii implicati in cazuri penale; in practica, asociatiile barourilor locale au pus la dispozitie avocati celor fara posibilitati materiale, fiind rambursati de catre Ministerul Justitiei. Inculpatii au dreptul de a fi prezenti la proces, de a consulta un avocat in mod corespunzator, de a confrunta sau interoga martorii partii adverse si de a aduce martori si probe in favoarea lor. Inculpatii si avocatii acestora au acces la probe detinute de guvern care sunt relevante pentru cazul in chestiune. Atat reclamantii, cat si inculpatii, au dreptul de a face recurs.

Legea prevede anchetarea, de catre procurori civili, a infractiunilor comise de politia nationala. Procurorii militari s-au ocupat, in continuare, de cazuri care afecteaza „securitatea nationala”. Infractiunile comise de jandarmerie au intrat, in continuare, sub jurisdictie militara. Grupurile specializate pe problema drepturilor omului, nationale si internationale, au criticat modul in care s-au judecat cazurile in tribunalele militare, sustinand ca anchetele procurorilor militari au fost prea lungi fara motiv si adeseori indoielnice.

Prizonierii politici

Nu au existat informatii referitoare la prizonieri politici.

Retrocedarea proprietatilor

In iulie, guvernul a adoptat o lege pentru a imbunatati procesul de retrocedare a proprietatilor, proces care a evoluat lent dupa caderea comunismului. Legea a clarificat procedurile de retrocedare si a stabilit noi termene de depunere a cererilor si amenzi pentru oficialii care obstructionau acest proces; de asemenea, a creat un fond de proprietate in valoare de 4 miliarde USD (120 trilioane ROL) pentru compensarea celor ale caror proprietati nu puteau fi retrocedate in natura. Desi cele mai multe cazuri de retrocedare inca nu erau solutionate, ritmul retrocedarilor a crescut la sfarsitul anului, ca rezultat al masurilor prevazute de lege. Organizatii ale fostilor proprietari care urmareau retrocedarea proprietatilor acestora au semnalat, de asemenea, faptul ca schimbarea personalului si extinderea Autoritatii Nationale pentru Retrocedarea Proprietatilor (ANRP) au intensificat ritmul cazurilor procesate.

Cu toate acestea, organizatiile fostilor proprietari au afirmat ca retrocedarea proprietatilor a fost, in continuare, blocata de inertia de la nivel local. In numeroase cazuri, autoritatile locale au amanat sau au refuzat sa furnizeze documentatia necesara fostilor proprietari care depuneau cereri de retrocedare. De asemenea, in numeroase cazuri, acestea au refuzat sa cedeze proprietati retrocedate fata de care autoritatile municipale sau judetene aveau un anumit interes. Fostii proprietari au declarat ca autoritatile centrale, reprezentate la nivel local de catre prefecti, nu au aplicat amenzi sau alte sanctiuni in mod uniform impotriva autoritatilor locale care nu au pus la dispozitie documentatia solicitata sau care nu au cedat proprietatile retrocedate. ANRP a amendat 62 de primari, in intervalul iulie-decembrie, din cauza ca acestia nu respectasera legea retrocedarilor; cu toate acestea, fostii proprietari au sustinut ca numarul real al primarilor care nu au respectat legea a fost mult mai mare. De asemenea, fostii proprietari s-au plans de lipsa de transparenta in crearea fondului proprietatilor.

Numarul cererilor de retrocedare depuse a crescut semnificativ ca rezultat al noii legi. ANRP a anuntat ca guvernul a primit alte 600.000 de cereri pana la incheierea termenului limita de 30 noiembrie pentru depunerea acestor cereri. Din cele 210.000 de cereri depuse inainte de adoptarea legii, ANRP a raportat solutionarea a 60.000 de cazuri pana la sfarsitul anului.

Pe parcursul anului, au fost retrocedate cateva proprietati foarte importante. In decembrie, guvernul a retrocedat Bisericii Evanghelice de Limba Germana cladirile celebrului Muzeu Bruckenthal din judetul Sibiu, impreuna cu toate colectiile de arta gazduite aici (vezi sectiunea 2.c).

f. Interferenta arbitrara in viata privata, familie, locuinta sau corespondenta

Constitutia interzice astfel de actiuni, iar guvernul a respectat, in general, aceste interdictii in practica.

Legea permite interceptarea electronica, atat in cazurile penale, cat si in scopuri referitoare la securitatea nationala.

In situatii exceptionale (atunci cand exista un pericol clar real la adresa securitatii nationale), institutiile guvernamentale pot initia interceptarea fara mandat emis de justitie. Cu toate acestea, ulterior inceperii acestei proceduri, trebuie depusa o cerere de autorizare in termen de 48 de ore.

La inceputul lunii noiembrie, fortele de politie si de securitate au efectuat raiduri intr-o comunitate roma de la marginea municipiului Cluj-Napoca. Sub pretextul unei perchezitii pentru gasirea unor bunuri furate si a unor suspecti infractori, politia a confiscat bunuri personale, a agresat fizic cativa romi, a evacuat locuitorii cu forta, a retinut cateva persoane la sectia de politie timp de sase ore si, in final, a incendiat locuintele romilor. In decembrie, ONG-ul pentru drepturile comunitatii rome Romani CRISS a depus la procuratura din Cluj o plangere impotriva politistilor, acuzandu-i de abuz si de distrugerea proprietatii. Cazul se afla in derulare la sfarsitul anului.

In luna mai, 40 de familii rome au fost evacuate in Tulcea, desi instanta judecatoreasca locala initiala nu se pronuntase inca in privinta recursului facut la decizia de evacuarea fortata. Evacuari ale romilor au avut loc si in Bucuresti, Zalau si alte orase. In luna ianuarie, procedurile de evacuare din sectorul 1 din Bucuresti au fost anulate, in urma interventiei oficialilor guvernamentali. Aproximativ 250 de romi evacuati in Zalau in februarie si martie au fost mutati in zone fara apa, incalzire, energie electrica sau canalizare. Pentru a implementa planul orasenesc de renovare a zonei istorice Lipscani, din Bucuresti, autoritatile i-au evacuat pe romii care locuiau in zona, oferindu-le ajutor financiar si compensatii minime. Desi, in multe cazuri, autoritatile au oferit celor evacuati alte posibilitati de cazare, ONG-urile rome au considerat ofertele inadecvate din mai multe motive: vecinatatea cu zonele industriale, conditiile de trai precare sau posibilitatea de izolare de facto de restul societatii..

Potrivit organizatiei non-guvernamentale Romani CRISS, numarul evacuarilor a crescut in timpul anului, desi nu au fost publicate statistici oficiale.

In luna august, Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) a amendat primaria din Miercurea Ciuc cu aproximativ 1.350 USD (40 de milioane ROL) pentru ca a permis evacuarea fortata, in mai 2004, a cca. 140 de romi si stramutarea acestora intr-o zona de risc in apropierea unui centru de prelucrare a deseurilor. Romii nu aveau alternative de cazare si au continuat sa locuiasca in zona respectiva.

Guvernul nu a mai luat masuri pentru solutionarea altor cazuri de evacuare aparute in 2004 – cum ar fi cele din Buzau, Galati si Tulcea – sau a cazului din 2003, cand aproximativ 12 romi au fost evacuati de la marginea cartierului Militari, din Bucuresti, unde acestia locuiau in colibe.

Sectiunea 2 Respectarea libertatilor civile, incluzand:

a. Libertatea de expresie si libertatea presei

Constitutia prevede libertatea de expresie si a presei, iar guvernul a respectat, in general, aceste drepturi in practica; cu toate acestea, anumite restrictii legale referitoare la “defaimarea tarii” sau la “ofensa adusa autoritatilor” au limitat aceste drepturi, iar jurnalistii au continuat sa fie acuzati si condamnati pentru articolele si declaratiile lor publice. Grupurile de monitorizare a presei au semnalat faptul ca mediul jurnalistic s-a imbunatatit semnificativ in decursul anului. In general, jurnalistii si cetatenii au putut critica autoritatile guvernamentale, inclusiv cele de la nivel superior. Violenta si amenintarile la adresa jurnalistilor au scazut considerabil, in ciuda faptului ca anchetele privind incidente din anii precedenti au evoluant lent.

Au existat cazuri izolate de intimidare, cenzurare sau atac impotriva jurnalistilor, de catre autoritati, dar cu o frecventa mai mica decat in anii precedenti.

Legislatia care restrictiona libertatea de expresie a continuat sa provoace ingrijorare in randul presei si al ONG-urilor. Delictul referitor la calomnierea autoritatilor se pedepseste cu amenda. In decembrie, guvernul a aprobat un amendament la legea care ar elimina calomnia considerata drept infractiune penala; noua legislatie era inca in dezbaterea Parlamentului la sfarsitul anului.

In luna iunie, Marian Oprisan, presedintele consiliului judetean, dominat de PSD (acum in opozitie), l-a dat in judecata pe jurnalistul Sebastian Oancea de la Ziarul de Vrancea pentru calomnie, in urma unui articol despre modul in care Oprisan a cheltuit banii publici. O instanta judecatoreasca inferioara a hotarat ca jurnalistul sa plateasca 330 USD (10 milioane ROL), dar o instanta superioara a respins aceasta hotarare in recurs.

Guvernul a colaborat cu mass-media si cu reprezentantii ONG-urilor pentru a face mai transparenta alocarea publicitatii din fonduri publice, rezultatul constand in modificari ale legislatiei si in crearea unui site Internet dedicat publicitatii din fonduri publice. Aceste negocieri au avut loc in urma unei decizii judecatoresti din octombrie 2004 a Curtii de Apel Bucuresti, conform careia guvernul trebuie sa furnizeze ONG-ului Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI) informatii privind contractele de publicitate.

Mass-media independenta a fost mai activa decat in anii precedenti si a exprimat o varietate de opinii fara restrictii.

Parlamentarii si aliatii lor politici au detinut numeroase institutii de presa din provincie, iar tonul editorial al acestor institutii a reflectat, in mod frecvent, punctele de vedere ale proprietarilor acestora.

Spre deosebire de anii precedenti, nu au existat informatii conform carora contractele de munca din cadrul unor posturi de televiziune le interzicea jurnalistilor sa vorbeasca liber despre presiunile politice din stirile sau comentariile jurnalistice.

Mass-media a semnalat cateva cazuri in care jurnalistii care filmau sau relatau despre diferite evenimente oficiale au fost agresati de cei filmati. Astfel de incidente au avut loc in locuri publice, iar presa a relatat ca jandarmii si politia nu au intervenit in mod frecvent.

In februarie, un cameraman de la postul de televiziune Alpha TV din Cluj a fost atacat de Vasile Bodocan, primarul localitatii Bontida, in timp ce acesta incerca sa filmeze un interviu. Primarul a distrus echipamentul de filmare in valoare de 1.200 USD (36 milioane ROL).

In luna iulie, primarul orasului Sighisoara, Ioan Dorin Danesan, l-a agresat fizic si verbal pe editorul unei publicatii locale, in timpul unei reuniuni a consiliului local. De asemenea, Danesan a confiscat camera editorului si a refuzat sa i-o inapoieze. Ulterior, editorul a depus o plangere la politia locala, dar politia nu a continuat cazul.

Organizatia non-guvernamentala Agentia de Monitorizare a Presei a semnalat faptul ca, in luna iunie, cativa jurnalisti si scriitori care lucrau pentru Curierul de Botosani din Botosani au fost amenintati de membrii locali ai partidului nationalist Romania Mare (PRM). Valentin Guraliuc, reprezentantul PRM in consiliul local, a amenintat-o pe mama unui jurnalist ca ii va face rau fiului sau daca acesta continua sa scrie despre Guraliuc. Un alt jurnalist a primit amenintari similare, prin telefon, de la un barbat care sustinea ca este asociat cu acelasi membru PRM.

Nu s-au inregistrat progrese in cazurile din anii precedenti privind violenta indreptata impotriva jurnalistilor.

In octombrie, patronatul presei din Romania, Romedia, a criticat Consiliul National al Audiovizualului (CNA) pentru ca a interzis un spot publicitar in care Presedintele Traian Basescu indemna oamenii sa contribuie la strangerea de fonduri pentru victimele inundatiilor prin achizitionarea unei bratari de la un magazin local. CNA a justificat interdictia prin faptul ca reclama facea publicitate gratuita pentru magazinul care vindea bratara respectiva. Cu toate acestea, presedintele CNA a afirmat ca presedintele nu ar trebui sa beneficieze de publicitate politica gratuita. Romedia a afirmat ca decizia CNA a fost un abuz de putere care a reprezentat o forma de cenzura. CNA nu a revenit asupra deciziei, iar spotul a fost retras din difuzare.

Desi climatul mass-media si nivelul libertatii de expresie s-au imbunatatit considerabil in decursul anului, instantele judecatoresti au continuat sa amendeze jurnalisti pentru calomnie, in cateva cazuri izolate. Unele autoritati au interzis accesul jurnalistilor la informatia publica (vezi sectiunea 3).

In februarie, o curte de apel din Targu Mures a retras acreditarea unui corespondent al ziarului Romania Libera, ca reactie la articolele in care acesta critica instantele judecatoresti din Targu Mures. In urma protestelor unor organizatii media, care invocau incalcarea dreptului de acces la informatia publica, instanta a revenit asupra deciziei.

In august, primarul orasului Ploiesti, Emil Calota, a retras acreditarea unui jurnalist de la Informatia Prahovei, ulterior unei conferinte de presa a primariei, in timpul careia jurnalistul si-a exprimat nemultumirea in legatura cu activitatea primarului. Primarul a sustinut ca jurnalistul a tulburat activitatea institutiei.

Nu au existat restrictii guvernamentale privind folosirea Internetului si libertatea academica.

b. Libertatea de intrunire si asociere pasnica

Libertatea de intrunire

Constitutia prevede libertatea de intrunire, iar guvernul a respectat, in general, acest drept in practica. Legea stipuleaza ca cetatenii neinarmati se pot intruni in mod pasnic, dar prevede ca intalnirile sa nu se amestece cu alte activitati sociale sau economice si sa nu aiba loc in apropierea unor locatii cum ar fi spitale, aeroporturi sau instalatii militare. Organizatorii intrunirilor politice trebuie sa ceara permisiunea primariei localitatii unde va avea loc intrunirea, in scris, cu trei zile inainte.

In mai, primaria generala din Bucuresti a refuzat, initial, o solicitare inaintata de ACCEPT, un ONG care militeaza pentru drepturile lesbienelor, homosexualilor, bisexualilor si transsexualilor, de a organiza un „mars al diversitatii”, sustinand ca primaria nu poate asigura siguranta necesara acestei intruniri publice. In final, marsul a fost aprobat dupa ce cateva personalitati publice, inclusiv presedintele si ministrul justitiei, au declarat ca refuzul ar reprezenta o incalcare a drepturilor omului.

Libertatea de asociere

Constitutia prevede libertatea de asociere, iar guvernul a respectat, in general, acest drept in practica. Legea interzice ideologiile, organizatiile si simbolurile fasciste, comuniste, rasiste sau xenofobe (cum ar fi statuile criminalilor de razboi amplasate pe domeniul public). Partidele politice trebuie sa aiba cel putin 25.000 de membri pentru a avea statut legal, numar criticat de ONG-uri ca fiind prea mare.

In decembrie, sapte ONG-uri importante, printre care Fundatia pentru o Societate Deschisa si Transparency International, au initiat o campanie impotriva unui proiect de lege care impiedica migratia politica; aceasta ar penaliza primarii si oficialii locali care isi schimba afilierea politica dupa ce sunt alesi. ONG-urile au sustinut ca propunerea ar incalca constitutia si dreptul fundamental al oamenilor de a alege.

c. Libertatea de religie

Constitutia prevede libertatea de religie, iar guvernul a respectat, in general, acest drept in practica; cu toate acestea, au existat cateva restrictii, iar unele grupuri religioase minoritare au continuat sa sustina, in mod credibil, ca autoritatile guvernamentale si clerul ortodox roman le-au impiedicat prozelitismul si au intervenit in alte activitati religioase derulate de acestea.

Guvernul cere grupurilor religioase sa se inregistreze. Totusi, nu exista o procedura clara de inregistrare; din aceasta cauza, a fost aproape imposibil ca unele grupuri sa obtina statut religios oficial potrivit legii.

Guvernul confera statut religios oficial unui numar de 18 religii. Numai aceste religii recunoscute au dreptul sa primeasca sprijin financiar din partea statutului. Religiile recunoscute au dreptul de a infiinta scoli, de a primi fonduri de la stat pentru a construi biserici, de a plati salarii clerului, de a subventiona locuintele clerului, de a difuza programe religioase la radio si televiziune, de a solicita licente de emisie pentru frecvente confesionale si de a se bucura de scutire de taxe. De asemenea, guvernul a inregistrat unele grupuri religioase fie ca fundatii religioase si caritabile, fie ca asociatii culturale non-profit.

In ianuarie, consiliul local al satului Pesceana a interzis, in mod ilegal, inregistrarea unei parohii greco-catolice si activitatea bisericii greco-catolice in localitate. Politia nu a reactionat la plangerile de agresiune fizica si verbala inaintate de satenii ortodocsi si de preot. In final, seful politiei locale a fost concediat; in urma unei plangeri inaintate de un grup de ONG-uri, CNCD a hotarat ca deciziile consiliului local sunt discriminatorii si l-a mustrat la sfarsitul lunii august.

Legea garanteaza intrunirile religioase pasnice; cu toate acestea, mai multe grupuri religioase minoritare s-au plans din nou ca, in diferite ocazii, autoritatile locale si preotii ortodocsi au impiedicat desfasurarea activitatilor religioase, chiar si atunci cand organizatorilor lor li se eliberasera autorizatii in acest sens.

Biserica Adventista de Ziua a Saptea a semnalat dificultati in obtinerea aprobarii de utilizare a salilor publice pentru activitati religioase, in urma presiunii preotilor ortodocsi. In unele cazuri, preotii ortodocsi au instigat localnicii impotriva activitatilor desfasurate de Biserica Adventista de Ziua a Saptea, de Biserica Greco-Catolica si de membrii Martorilor lui Iehova. Presa a continuat sa relateze despre clerici ortodocsi romani care hartuiau membrii altor culte, cum ar fi cazul in care elevi ne-ortodocsi au fost obligati sa asiste la orele de religie ortodoxa sau cel in care membrilor unor culte le-a fost interzis prozelitismul in apropierea bisericilor ortodoxe.

Desi majoritatea grupurilor religioase minoritare au semnalat faptul ca au primit fara dificultate autorizatii de constructie pentru ridicarea unor lacase de cult, unele grupuri au continuat sa se planga de faptul ca autorizatiile au fost intarziate in mod ilegal de catre autoritatile locale.

Mai multe grupuri religioase s-au plans in mod credibil ca, in unele cazuri, politia locala si autoritatile administrative au sprijinit, uneori in mod tacit, campaniile violente impotriva prozelitismului. Pe 8 ianuarie, cativa locuitori din orasul Dofteana au agresat fizic un grup de vizitatori Martori ai lui Iehova. Cand victimele au depus o plangere la politia locala, aceasta nu a luat nici o masura, spunandu-le sa nu se mai intoarca in oras. Pe 23 martie, un incident similar a avut loc in Doftnea, iar politia locala le-a spus, explicit, Martorilor lui Iehova ca politia nu e acolo ca sa le protejeze drepturile. In perioada martie-mai, in orasul Pesceana, membrii Bisericii Greco-Catolice si preotul lor au fost supusi unor hartuiri repetate de catre localnici, de o agentie privata de securitate si de politia locala. In unele localitati, activitatea unor grupuri religioase, cum ar fi programele caritabile din caminele si adaposturile de copii, a fost perceputa ca fiind adresata membrilor Bisericii Ortodoxxe, iscandu-se astfel conflicte. Membrii Bisericii Greco-Catolice, Martorii lui Iehova, Biserica lui Hristos a Sfintilor Ultimei Zile si Biserica Adventista de Ziua a Saptea au continuat sa semnaleze astfel de cazuri.

O comunitate de ceangai romano-catolici s-a plans, in mod repetat, de faptul ca nu a putut tine slujbe religioase in limba materna, in cadrul comunitatii, din cauza opozitiei Episcopiei Romano-Catolice de la Iasi. In august, comunitatea de ceangai a inaintat o plangere la CNCD care, pe 27 octombrie, a decis ca refuzul permisiunii de a tine slujbe religioase in limba materna reprezinta o restrictie a libertatii de religie. In decembrie, Episcopia a atacat decizia CNCD in instanta. Cazul nu era solutionat la sfarsitul anului.

Preotii ortodocsi au refuzat sa permita Bisericii Greco-Catolice si Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea sa isi immormanteze membrii in cimitire religioase sau laice.

Reprezentantii cultelor altele decat Biserica Ortodoxa au fost nevoiti sa ceara permisiunea capelanului sef din cadrul Ministerului Justitiei pentru a avea acces la penitenciare. Unele ONG-uri au semnalat faptul ca prizonierii au fost presati si intimidati pentru a-i impiedica sa-si schimbe religia. In august, ca reactie la o plangere a ONG-ului pe probleme de drepturile omului APADOR-CH, CNCD a conchis ca dispozitiile legale privind clerul militar si acordul dintre Ministerul Justitiei si Biserica Ortodoxa cu privire la asistenta religioasa in penitenciare sunt discriminatorii la adresa grupurilor relioase minoritare. CNCD a recomandat Ministerului Justitiei sa elimine dispozitiile discriminatorii din lege, precum si protocolul. Aceste dispozitii nu au fost eliminate la sfarsitul anului. De asemenea, atat organizatiile publice, cat si cele private au permis adeseori numai preotilor ortodocsi sa ofere asistenta religioasa in spitale, camine de copii si adaposturi pentru batrani conduse de astfel de grupuri..

In aprilie, CNCD a mustrat conducerea unei scoli si pe primarul din Mizil pentru hartuirea si discriminarea impotriva unui profesor Martor al lui Iehova, caruia directorul scolii i-a spus ca va fi concediat. Primarul a sustinut ca profesorul prozelitiza in scoala, iar doi inspectori scolari i-au cerut sa aleaga intre credinta si meserie. In aprilie, CNCD a amendat primaria din Mizil cu 200 USD (6 milioane ROL) pentru publicarea unor articole discriminatorii in publicatia oraseneasca lunara. Primaria si cei doi inspectori au atacat deciziile CNCD, iar pe 16 noiembrie tribunalul Mizil a decis in favoarea acestora, in baza unui viciu de procedura si a eliminat amenda.

Doar religiile recunoscute oficial au dreptul de a preda religia in scolile publice. Participarea la astfel de cursuri este optionala; cu toate acestea, Biserica Baptista a semnalat cazuri de copii care au fost obligati sa participe la cursurile de religie ortodoxa.

Legea retrocedarilor adoptata in luna iulie permite minoritatilor religioase sa primeasca inapoi de la guvern acele proprietati confiscate anterior si care gazduiesc scoli, spitale sau institutii culturale.

Retrocedarea proprietatilor a fost deosebit de importanta pentru Biserica Greco-Catolica, deoarece toate proprietatile acesteia, inclusiv biserici, au fost confiscate in timpul regimului comunist. Majoritatea bisericilor greco-catolice au fost date Bisericii Ortodoxe Romane, ulterior unificarii fortate din 1948, care s-a opus retrocedarii acestora dupa caderea comunismului. Cea mai recenta lege a retrocedarilor adoptata in luna iulie nu a rezolvat problema bisericilor greco-catolice. De-a lungul anilor, guvernul a inregistrat progrese lente in retrocedarea acestor proprietati. Din 2003, guvernul a retrocedat bisericii numai 78 din cele 2.207 solicitari, in baza legii privind retrocedarea proprietatilor bisericesti confiscate. 23 din cele 78 de proprietati au fost retrocedate in decursul anului 2005.

In luna iunie, Parlamentul a adoptat ca lege un decret din august 2004, prin care i se permitea Bisericii Greco-Catolice sa recurga la actiunea in instanta ori de cate ori esueaza dialogul bilateral privind retrocedarea bisericilor detinute de Biserica Ortodoxa.

Pe 20 noiembrie, Biserica Ortodoxa a retrocedat Bisericii Greco-Catolice o catedrala din Oradea, in urma presiunii directe exercitate de un oficial de rang inalt din cadrul guvernului. Cu toate acestea, in general, Biserica Greco-Catolica a inregistrat progrese limitate in ceea ce priveste recuperarea proprietatilor luate de Biserica Ortodoxa Romana. Pana in prezent, Biserica Ortodoxa a retrocedat numai cateva din cele aproximativ 2.600 de biserici si manastiri greco-catolice. O comisie ortodoxa-greco-catolica, care fusese ineficienta in solutionarea problemei retrocedarii bisericilor greco-catolice, aproape ca si-a incetat activitatea in decursul anului.

Bisericile istorice maghiare, inclusiv Bisericile Reformata Protestanta maghiara, Romano-Catolica maghiara, evanghelica si unitariana, au primit cateva proprietati importante. Bisericile maghiare au primit 508 proprietati din 2003, din care 170 au fost solutionate in decursul anului 2005. Peste 1.450 de cazuri erau inca in curs de solutionare la finele anului.

In Oradea, Biserica Reformata, municipalitatea si Biserica Ortodoxa erau in conflict cu privire la un teren folosit ca teren de joaca, in vecinatatea liceului Bisericii Reformate. Municipalitatea a dat terenul unei biserici ortodoxe din apropiere, fara a lua in considerarea functionarea scolii, masura pe care etnicii maghiari au calificat-o drept discriminatorie impotriva bisericii. Etnicii maghiari au sustinut, de asemenea, ca parohia ortodoxa locala a intensificat conflictul prin faptul ca a incuiat terenul pe timpul verii, interzicand orice fel de acces.

Noua legislatie privind retrocedarea proprietatilor bisericesti si etnice a creat o gama mai larga de proprietati revendicabile si de compensatii pentru cladirile demolate. Aceasta legislatie a fost benefica pentru comunitatea evreiasca, care are depuse 1.744 de solicitari, inclusiv pentru numeroase cladiri demolate. Prin intermediul unor decrete guvernamentale separate din 2003, comunitatea evreiasca a primit 42 de cladiri, dar detine, in totalitate sau partial, numai 32 dintre acestea. Din 2003, comunitatea a primit alte 67 de cladiri in baza legii privind retrocedarea proprietatilor bisericesti, dintre care 19 au fost retrocedate in decursul anului 2005.

Abuzuri si discriminari ale societatii

Potrivit ultimului recensamant, din 2002, populatia evreiasca numara 5.785 de persoane. Actele antisemite, inclusiv acte de vandalism impotriva lacasurilor evreiesti, au continuat.

In luna februarie, patru tora au fost furate dintr-o sinagoga din Iasi. Politia le-a gasit intr-un magazin de antichitati si le-a returnat comunitatii evreiesti. In luna aprilie, persoane neidentificate au vandalizat sediul central al comunitatii evreiesti din Focsani. In luna mai, noua morminte au fost pangarite intr-un cimitir evreiesc din Ploiesti. Pe 17 mai, tora au fost vandalizate intr-o sinagoga din Radauti. In luna iulie, persoane neidentificate au furat gardurile din fier ale unui numar de 50 de morminte si usile metalice a doua cavouri din Barlad. In august, a fost gasita o svastica pe zidurile unei vechi sinagogi din Cluj. In noiembrie, usile a doua sinagogi din Dorohoi au fost distruse de presupusi vandali. Federatia Comunitatilor Evreiesti a notificat autoritatile in toate aceste cazuri, dar agresorii nu au fost identificati. Un ONG, Centrul de Monitorizare a Antisemitismului, a declarat ca autoritatile au avut tendinta sa diminueze importanta unor astfel de incidente, punandu-le adeseori pe seama actelor de vandalism ale copiilor, betivilor sau persoanelor cu tulburari mentale.

In octombrie, politia a deschis o ancheta privind diseminarea de simboluri fasciste si xenofobe de catre un adult si trei minori. Se pare ca minorii au desenat simboluri naziste pe zidurile unei sinagogi din Targu Mures, la sfarsitul lunii septembrie. Politia a intrerupt ancheta dupa sinuciderea adultului, care fusese principalul suspect.

In luna noiembrie, au fost gasite svastici si slogane antisemite pe zidurile unei scoli profesionale si pe zidurile unui bloc din apropiere, in Suceava. Politia i-a identificat pe vandali, iar urmarirea penala a acestora a inceput in aceeasi luna.

Presa extremista a continuat sa publice articole antisemite. Legionarii (Garda de Fier), un grup pro-nazist, extremist si antisemit, a continuat sa reproduca carti instigatoare din perioada interbelica. In februarie, publicatia lunara a Garzii de Fier, Obiectiv Legionar, care a inceput sa apara pe piata in 2003 si care este distribuita de compania nationala de distributie a presei, a fost distribuita de membrii grupului in camera superioara a Parlamentului.

Pe parcursul anului, opiniile si atitudinile antisemite au fost exprimate in cadrul talk show-urilor unor posturi private de televiziune, cum ar fi DDTV si Pro TV.

Extremistii au incercat, in mod repetat, sa nege faptul ca Holocaustul a avut loc in Romania sau in teritorii administrate de Romania, cu participarea directa a regimului din timpul celui de-al doilea razboi mondial. S-au tinut, in continuare, slujbe religioase pentru liderii legionari decedati in biserici ortodoxe. Marsul anual in memoria fondatorului miscarii legionare, Corneliu Zelea Codreanu, a avut loc la Tancabesti, in luna noiembrie.

In martie, Corvin Lupu, profesor universitar la Sibiu, a publicat un articol prin care nega Holocaustul. In luna august, Federatia Comunitatilor Evreiesti, MCA Romania si Asociatia Victimelor Evreiesti ale Holocaustului din Romania au inaintat o plangere la parchetul de pe langa tribunalul Sibiu impotriva lui Lupu, pentru ca acesta negase existenta Holocaustului in tara, invocand incalcarea, de catre acesta, a unui decret din 2002 prin care astfel de acte sunt interzise. In octombrie, procuratura a hotarat sa nu il urmareasca penal pe Lupu, pe motiv ca actiunea acestuia poate fi interpretata drept infractiune, asa cum este aceasta definita de decretul guvernamental. Recursul inaintat de catre organizatii a fost, de asemenea, respins in luna noiembrie.

In noiembrie, un profesor universitar si negationist al Holocaustului a publicat un articol antisemit in revista extremista Romania Mare, care apartine partidului nationalist Romania Mare. Articolul sustinea ca tara a fost tinta unei invazii evreiesti. Ca reactie la acest articol, Federatia Comunitatilor Evreiesti a emis un comunicat prin care cerea institutiilor guvernamentale relevante sa ia masuri concrete pentru a eradica antisemitismul si xenofobia, sustinand ca masurile guvernamentale de la acea vreme nu sunt suficiente.

In luna septembrie, persoane neidentificare au inlaturat invelisul metalic al unui bust al dictatorului din timpul celui de-al doilea razboi mondial, Ion Antonescu, aflat in curtea unei biserici ortodoxe din Bucuresti. Antonescu a fost raspunzator de atrocitatile comise impotriva evreilor romani in perioada celui de-al doilea razboi mondial. Invelisul metalic a fost pus la loc, in final, ca urmare a plangerilor inaintate de comunitatea evreiasca locala.

Guvernul a inregistrat unele progrese in eforturile sale de a extinde educatia privind adevarata istorie a Holocaustului din Romania. In luna octombrie, guvernul a lansat primul manual standardizat despre Holocaust si despre istoria evreilor din tara, manual folosit in cadrul unui curs optional oferit in intreaga tara in timpul anului scolar. Cu toate acestea, guvernul nu a reusit sa implementeze nici un plan de a face acest curs obligatoriu pentru toate liceele publice. Cursul optional a fost predat pentru prima oara la doua sute de licee in anul scolar 2004-2005, dar fara manuale standardizate.

In decursul anului, presedintele si alti oficiali de rang inalt au facut declaratii publice, in diferite ocazii, denuntand extremismul, antisemitismul si xenofobia si criticand negarea Holocaustului. De asemenea, in cadrul unui discurs, presedintele a subliniat necesitatea unei relatari exacte despre Holocaustul din Romania in programa scolara.

In luna august, guvernul a infiintat un institut national de studiere a Holocaustului din Romania, care si-a inceput activitate pe 10 octombrie. Pe 9 si 10 octombrie, Romania a marcat cea de-a doua Zi de Comemorare a Holocaustului, prin intermediul unor manifestari organizate in cateva orase, la care au participat importanti demnitari, inclusiv presedintele, primul ministru si ministrul de externe.

In luna octombrie, presedintele si-a exercitat dreptul de veto si a retrimis in Parlament o ordonanta de urgenta din 2002 care interzicea cu strictete organizatiile fasciste, rasiste si xenofobe si prin care se pedepsea negarea Holocaustului. Dat fiind faptul ca ordonanta trecuse de Parlament ca ordonanta de urgenta in 2002, presedintele trebuie sa o semneze pentru a deveni parte integranta a codului de legi. Presedintele a afirmat ca se opune limbajului propunerii, care nu includea romii printre victimele recunoscute ale Holocaustului, dat fiind ca aproximativ 14.000 de romi au fost ucisi in Romania in acea perioada. Presedintele a cerut Parlamentului sa includa in propunere limbajul explicit care sa mentioneze etnia roma.

Pentru informatii suplimentare in acest sens, consultati Raportul International privind Libertatea de Religie 2005.

d. Libertatea de miscare in tara, deplasarea strainilor, emigrarea si repatrierea

Legea prevede aceste drepturi, iar guvernul a respectat, in general, aceste drepturi in practica.

Legea interzice exilul fortat, iar guvernul nu l-a folosit.

In luna iulie, guvernul a implementat, temporar, o politica de confiscare a pasapoartelor pentru cetatenii care, la intoarcerea in tara, depasisera durata permisa de sejur intr-un stat din spatiul Schengen. ONG-urile pe probleme de drepturile omului si mass-media au protestat, sustinand ca regula afecteaza dreptul unui cetatean de a calatori liber in afara tarii. Guvernul a revenit asupra deciziei patru zile mai tarziu. Cu toate acestea, in acest interval, guvernul a revocat pasapoartele a 65.000 de cetateni si nu le-a returnat pana la sfarsitul anului.

Persoanele stramutate pe plan intern

Incepand cu cea de-a doua jumatate a lunii aprilie, mii de case au fost distruse si aproximativ 12.500 de persoane au fost stramutate din cauza ploilor torentiale care au provocat inundatii grave in 34 din 42 de judete, reprezentand aproximativ 80% din teritoriul tarii. Majoritatea familiilor stramutate si-a gasit adapost temporar la rude si prieteni. Autoritatile locale le-au oferit celorlalte familii cazare in cladiri publice, cum ar fi scoli sau centre comunitare. Guvernul a alocat resurse pentru lucrarile de reconstructie in cea mai mare parte a zonelor afectate. La sfarsitul anului, aproximativ 1.300 de persoane stramutate au continuat sa locuiasca in adaposturi temporare.

Protectia refugiatilor

Legea prevede acordarea de azil sau a statutului de refugiat in conformitate cu Conventia ONU din 1951 privind Statutul Refugiatilor sau Protocolul sau din 1967, iar guvernul a stabilit un sistem de a acorda protectie refugiatilor.

In practica, guvernul a protejat persoanele impotriva returnarii acestora intr-o tara in care se tem de persecutii; cu toate acestea, Inaltul Comisariat al ONU pentru Refugiati (UNHCR) a criticat termenele scurte prevazute de lege pentru depunerea cererilor de recurs si pentru procedura judecatoreasca.

Guvernul nu a oferit protectie temporara persoanelor care nu se incadrau in statutul de refugiat prevazut de Conventia din 1951 si de Protocolul din 1967.

In decursul anului, a fost acordata protectie umanitara temporara, la tribunal, unui numar de sase persoane. Din cei trei refugiati crestini sudanezi care intrasera in tara in 2001, dar carora li se refuzase statutul de refugiat de cateva ori, doi au primit statut de refugiat in ianuarie si iunie. Se presupune ca cel de-al treilea refugiat sudanez a parasit tara.

In luna iulie, guvernul a fost de acord sa permita unui numar de 439 de refugiati uzbeci din Kargastan sa intre in tara temporar, fara viza, din motive umanitare. Guvernul a semnat un acord cu UNHCR si cu Organizatia Internationala pentru Migratie (IOM) pentru a permite refugiatilor sa locuiasca intr-un centru corespunzator in Timisoara, timp de sase luni (cu posibilitatea de prelungire, daca este cazul).

Guvernul a cooperat cu UNHCR si cu alte organizatii umanitare in ceea ce priveste asistenta acordata refugiatilor si solicitantilor de azil. UNHCR a afirmat ca programele sponsorizate de guvern au continuat sa se imbunatateasca, ca urmare a legii de integrare a refugiatilor, adoptata in 2004. A fost creata o noua agentie in cadrul Oficiului National pentru Refugiati, subordonata Ministerului Administratiei si Internelor, pentru a-i ajuta pe refugiati sa isi gaseasca un loc de munca si sa se integreze in comunitatile din care fac parte. MAI si Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei au finantat programe pentru intrajutorarea azilantilor si a refugiatilor.

Sectiunea 3 Respectarea drepturilor politice: dreptul cetatenilor de a-si schimba guvernul

Constitutia prevede dreptul cetatenilor de a-si schimba guvernul in mod pasnic, iar cetatenii si-au exercitat acest drept in practica prin alegeri periodice, libere si corecte, organizate pe baza sufragiului universal.

Alegerile si participarea politica

Tara a organizat alegeri nationale parlamentare in noiembrie 2004 si prezidentiale in decembrie 2004. Alegerile parlamentare si primul tur al alegerilor prezidentiale au fost caracterizate de neregularitati generale, precipitate in special de decizia guvernului anterior de a renunta la utilizarea cartilor de alegator emise anterior si de a permite cetatenilor din afara zonei de domiciuliu sa voteze la orice centru de votare din tara. Au existat numeroase cazuri in care diferite persoane au votat in mai multe locuri, situatii facilitate, ocazional, de partidele politice. De asemenea, observatorii au raportat abuzul asa-numitelor urne mobile transportate la batrani si invalizi, prezenta prelungita a oficialilor alesi in locurile de votare - incalcand astfel legea - si plasarea ilegala de afise electorale in apropierea centrelor de votare. Organizatiile societatii civile si partidele de opozitie au sustinut, de asemenea, ca biroul electoral central a permis frauda la nivel national in timpul numaratorii electronice a voturilor, desi anchetele ulterioare referitoare la aceste acuzatii nu au fost relevante.

In cel de-al doilea tur al alegerilor prezidentiale din decembrie 2004, guvernul a limitat locatiile in care puteau vota alegatorii care se aflau in afara zonei de domiciliu, reducand astfel posibilitatea votarii de mai multe ori. Cu toate acestea, atat lipsa de locatii suficiente cat si inchiderea unor locatii existente in timp ce numerosi alegatori asteptau la rand au avut drept rezultat eliminarea dreptului la vot al catorva sute, sau poate chiar mii de cetateni, in special in orasele mari. Membrii Aliantei Liberal-Democratice de centru-dreapta (PNL-PD) au acuzat PSD, aflat atunci la guvernare ca, in acest mod, restrictioneaza votarea in mod intentionat. In unele centre, autoritatile locale sau observatorii electorali partinitori i-au instruit pe cetateni privind modul in care sa voteze, iar afisele electorale au fost puse prea aproape de centrele de votare.

Partidele politice trebuie sa se inregistreze la Tribunalul Bucuresti. Constitutia stipuleaza ca un partid politic trebuie sa remita Tribunalului Bucuresti statutul si programul acestuia, precum si o lista cu cel putin 25.000 de semnaturi. Acesti 25.000 de „membri fondatori” trebuie sa provina din cel putin 18 judete, inclusiv Bucuresti, cu un minim de 700 de persoane din fiecare dintre aceste judete. Statutele si programul partidelor nu pot include idei care sa incite la razboi, discriminare, ura de natura nationala, rasista sau religioasa, sau la separatism teritorial. Organizatiile minoritatilor etnice pot propune candidati in alegeri, daca acestea intrunesc conditiile similare celor pentru partidele politice. Organizatiile trebuie sa depuna la biroul electoral central o lista cu membri care sa includa cel putin 15% din numarul total de persoane care apartin grupului etnic respectiv, in conformitate cu ultimul recensamant. Daca procentul de 15% reprezinta peste 25.000 de persoane, atunci trebuie inaintate cel putin 25.000 de nume din cel putin 15 judete, dar nu mai putin de 300 de persoane din fiecare judet. ONG-urile pe probleme de drepturile omului critica aceste cerinte ca fiind discriminatorii si supra-solicitante si sustin ca aceste cerinte stringente elimina orice competitie impotriva marilor organizatii care reprezinta etniile maghiara si roma, si anume UDMR si Partida Romilor. Tribunalul a interzis unui grup etnic maghiar sa participe la alegerile din 2004, odata cu identificarea unor neregularitati in cazul multor semnaturi din cele 25.000 depuse pentru a inregistra candidati.

Legea nu interzice participarea femeilor la guvernare sau in politica, dar atitudinea societatii a reprezentat un obstacol important. In Parlament, 37 din cei 332 deputati si 13 din cei 137 senatori au fost femei. Cabinetul alcatuit din 24 de membri a inclus trei femei-ministru. Trei dintre prefectii celor 42 de judete au fost femei.

Legea garanteaza oricarei minoritati etnice recunoscute dreptul de a avea un reprezentant in Camera Deputatilor, daca organizatia politica a minoritatii nu poate obtine 5% din voturi necesare pentru alegerea unui deputat in mod direct. Organizatiile care reprezinta 18 grupuri minoritare au obtinut functii de deputat in baza acestei prevederi. Cele 469 de locuri din Parlament au inclus 50 de membri reprezentanti ai minoritatilor. Cabinetul alcatuit din 24 de membri a inclus patru membri reprezentanti ai minoritatilor; toti au fost etnici maghiari. Nu au existat reprezentanti ai minoritatilor la Curtea Suprema.

Grupurile minoritare etnice au semnalat dificultati in indeplinirea criteriilor necesare pentru inregistrarea de candidati, desi nu au existat legi specifice sau politici care sa interzica inregistrarea unor astfel de grupuri. In martie 2004, Parlamentul a adoptat o lege a alegerilor locale care a reprezentat o potentiala discriminare la adresa unor organizatii minoritare; aceasta califica drept „minoritati nationale” numai grupurile etnice reprezentate in Consiliul Minoritatilor Nationale si prevedea ca aceste organizatii sa indeplineasca cerintele de participare la guvernarea locala care sunt mai importante decat cele ale grupurilor minoritare deja reprezentate in Parlament. Legea privind alegerile nationale adoptata in septembrie 2004 a inclus dispozitii similare.

Populatia roma a fost reprezentanta insuficient, dar fiind ca o singura organizatie roma, Partida Romilor, a fost reprezentata in Parlament, si ca numarul membrilor sai a fost redus. Politica interna din cadrul comunitatii etnice rome a fost fragmentata din cauza numarului mare de organizatii rome ale caror eforturi individuale au impiedicat consolidarea voturilor pentru un singur candidat, o singura organizatie sau un singur partid. Au existat cateva sute de organizatii rome. Numarul scazut de alegatori romi, datorat lipsei de constientizare, a posibilitatilor si a cartilor de identitate au intensificat aceasta situatie.

Etnicii maghiari, reprezentati de partidul UDMR, au obtinut reprezentare parlamentara prin intermediul procesului electoral normal, obtinand peste 5% din totalul voturilor. Alte asociatii etnice maghiare au sustinut ca incercarile lor de a se inregistra ca oponenti ai partidelor etnice maghiare au fost blocate, in mod incorect, de partidul existent mult mai influent.

Coruptia si transparenta guvernamentala

Rapoartele de corputie si reactia guvernului la problema coruptiei a fost, in continuare, un punct central al discutiilor publice, al dezbaterilor politice si al analizei mass-mediei. Guvernul a luat masuri pentru a aborda problema coruptiei. In luna martie, guvernul a adoptat si a inceput sa implementeze o noua strategie de combatere a coruptiei, care a inclus masuri de crestere a transparentei procesului de achizitii publice si de asigurare a controlului banilor publici; de asemenea, a pus in aplicare noi legi si proceduri de combatere a spalarii banilor si a evaziunii fiscale. Cu toate acestea, ONG-urile si mass-media au continuat sa evidentieze faptul ca, pana in prezent, nu a fost judecat nici un caz de coruptie la nivel inalt.

Institutia care raspunde de investigarea si judecarea cazurilor de coruptie la nivel inalt a fost Parchetul National Anticoruptie (PNA), a carui denumire a fost schimbata printr-o lege adoptata in luna august in Departamentul National Anticoruptie (DNA). Aceeasi lege a plasat DNA sub autoritatea nominala a procurorului general, desi a ramas independent din punct de vedere operational. Aceasta modificare a fost facuta pentru a se asigura ca institutia va avea autoritate constitutionala clara pentru judecarea cazurilor impotriva parlamentarilor. De asemenea, legea a modificat limita jurisdictionala a DNA pentru a include cazuri de mita de peste 10.000 de euro sau pagube care depasesc 200.000 de euro, sau anumiti oficiali al caror rang este prea inalt pentru a fi judecati de Parchetul General. Oficiali din cadrul Ministerului Justitiei au observat faptul ca acest amendament va imbunatati activitatea DNA, prin faptul ca acesta isi concentreaza eforturile asupra celor mai grave cazuri de coruptie, lasand cazurile mai mici in responsabilitatea procurorului general.

In iulie, procurorul general al PNA, Ioan Amarie, a demisionat, in urma presiunii Ministrului Justitiei, iar alti 10 procurori anticoruptie fie au demisionat, fie au fost inlaturati. Ministrul Justitiei a acuzat oficialii demisionari de ineficienta in indeplinirea mandatelor si l-a numit pe Daniel Morar in locul lui Amarie, in luna august. De asemenea, ministrul a numit alti procurori.

Desi PNA/DNA nu a inaintat acuzatii impotriva fostilor sau actualilor oficiali guvernamentali de la cele mai inalte nivele, institutia a judecat, cu succes, cazuri impotriva primarilor, judecatorilor, ofiterilor vamali si a altor oficiali la nivel local si de la nivelul mijlociu al birocratiei. Pe parcursul anului, PNA/DNA a deschis 1.104 anchete, care au avut drept rezultat 110 acuzari impotriva a 742 de persoane. Institutia a primit 169 condamnari, iar pentru 75 dintre acestea nu se poate face recurs.

PNA/DNA a fost autorizat sa judece cazuri de coruptie fara a tine seama de afilierea politica a inculpatului. Cu toate acestea, politicienii din opozitie au sustinut ca investigatiile oficialilor de rang inalt aveau tendinta de a se concentra asupra membrilor fostelor administratii, ridicand semne de intrebare privind impartialitatea institutiei.

Pe 25 noiembrie, Departamentul de Lupta Anti-Frauda (DLAF) a deschis oficial o ancheta privind utilizarea frauduloasa a fondurilor de la Uniunea Europeana. In prima luna de ancheta, DLAF a trimis 17 cazuri la DNA care au implicat utilizarea in alte scopuri a fondurilor europene de catre membri ai guvernului.

O parte a noii strategii guvernamentale de combatere a coruptiei a fost reprezentata de consolidarea cerintelor privind declaratiile de avere pentru demnitari. Noua lege adoptata in primavara a creat noi formulare de declarare a averilor de catre demnitari. Cu toate acestea, numai 4% dintre acestia au depus declaratii de avere. La finele anului, Ministerul Justitiei inca lucra la legislatia care sa creeze o autoritate de monitorizare care sa asigure acuratetea declaratiilor de avere depuse de demnitari.

Legea prevede accesul la informatiile guvernamentale legate de procesul oficial de luare a deciziilor; cu toate acestea, ONG-urile specializate pe problemele drepturilor omului si mass-media au semnalat faptul ca legea a fost aplicata necorespunzator si inegal. Procedurile de publicare a informatiilor au fost greoaie si au variat considerabil, in functie de institutia publica. De nenumarate ori, ONG-urile si jurnalistii au apelat la instantele judecatoresti pentru a obtine informatii.

De asemenea, au existat informatii conform carora autoritatile locale au ingreunat accesul jurnalistilor la informatia publica. In cel putin un asemenea caz, se pare ca o institutie de sondare a opiniei publice a fost fortata de oficiali guvernamentali sa limiteze publicarea informatiilor care puneau intr-o lumina negativa anumite scopuri sau grupuri politice.

Sectiunea 4 Atitudinea guvernului privind investigatiile internationale si non-guvernamentale asupra presupuselor incalcari ale drepturilor omului

Un numar de grupuri interne si internationale pentru drepturile omului au activat, in general, fara restrictii din partea guvernului, investigand si publicandu-si concluziile in privinta cazurilor de incalcare a drepturilor omului. In general, oficialii guvernamentali au fost cooperanti si au reactionat la opiniile acestora; cu toate acestea, au existat informatii privind hartuirea si intimidarea membrilor comunitatii organizatiilor non-guvernamentale de catre oficiali guvernamentali.

Uneori, politia a intimidat si a hartuit activisti ai organizatiilor non-guvernamentale. De exemplu, in lunile iunie si iulie, un reprezentant rom al ONG-ul Romani CRISS a fost, se pare, hartuit in mod repetat de catre politie si de autoritatile locale, pe cand acesta monitoriza un caz de evacuare a unui grup de romi din Zalau, caz aflat in desfasurare (vezi sectiunea 1.f). Reprezentantul a primit telefoane repetate de amenintare, a fost vizitat de politie la domiciliu si a fost fals informat cu privire la acuzatiile care i se aduc. Romani CRISS a sustinut ca hartuirea avea, in mod evident, scopul de a-l intimida si de a-l impiedica sa continue monitorizarea cazului.

Ca urmare a publicarii unui raport privind cheltuielile parlamentarilor, Institutul de Politici Publice (IPP) a afirmat ca, in luna august, a primit scrisori de amenintare de la secretariatul general al Camerei Deputatilor, precum si de la parlamentari care amenintau ca vor da IPP in judecata.

Un birou al Avocatului Poporului a existat pentru a proteja drepturile constitutionale ale cetatenilor, dar puterea si independenta acestuia fata de guvern sunt limitate. Numeroase rapoarte mass-media au caracterizat biroul respectiv ca fiind ineficient. De-a lungul anului, biroul a primit 5.465 de plangeri, dintre care unele au fost refuzate deoarece solicitau luarea de masuri legale, autoritate pe care Avocatul Poporului nu o detine.

Ambele camere ale Parlamentului au o comisie pe probleme de drepturile omului, a carei activitate se concentreaza pe legislatia privind drepturile omului, pe probleme religioase si pe minoritati. Cu toate acestea, dat fiind ca aceste comisii sunt alcatuite din reprezentanti ai partidelor, recomandarile comisiei reflecta, adeseori, parerile partidului in legatura cu chestiunile respective.

Sectiunea 5 Discriminarea, abuzurile in cadrul societatii si traficul de persoane

Legea interzice discriminarea bazata pe rasa, sex, dizabilitate, apartenenta etnica, limba sau statut social, printre altele; cu toate acestea, in practica, in unele cazuri, guvernul nu a pus in aplicare aceste prevederi in mod eficient, iar femeile, romii si alte minoritati au fost, adeseori, victimele discriminarii si ale violentei.

Femeile

Violenta impotriva femeilor, inclusiv violenta in familie, a fost, in continuare, o problema grava, iar guvernul nu a abordat-o in mod eficient.

Legea interzice violenta in familie si permite interventia politiei in astfel de cazuri, dar nu exista nici o lege care sa se refere in mod specific la violenta domestica. ONG-urile au semnalat faptul ca violenta in familie a fost un lucru obisnuit. Potrivit unui sondaj de opinie al ONU din 2002, 45% dintre femei au fost agresate verbal, 30%, agresate fizic, iar 7% agresate sexual. Legea nu prevede instructiuni de pedepsire pentru condamnarile pentru violenta in familie. Potrivit statisticilor politiei, violenta in familie in decursul anului a avut drept rezultat peste 30 de decese. Desi nu au existat probe conform carora politia sau sistemul juridic e reticent in a lua masuri in cazurile de violenta in familie, foarte putine cazuri au fost judecate in instante. Numeroase cazuri au fost solutionate inainte sau in timpul procesului, atunci cand victimele au renuntat la acuzatii sau s-au impacat cu agresorii. In cazurile in care exista probe grave de violenta in familie, tribunalul ii poate interz